Haideţi! Gata! La treabă! Vremea concediilor sau a perioadei când întrerupem, pentru o vreme, fluxul zilnic de adrenalină, a trecut. O spunem şi noi,auarătat-oşialţii. L-am văzut, acum câteva zile, ieşind în spaţiul public, pe Victor Ponta. Şi-am mai înţeles,încă o dată,că atunci când nu ai nimic de spus, e bine să taci. Numai un tâmpit în strategii politice declară că va sta şi va mânca popcorn (floricele de porumb, pe româneşte) până în turul doi. Atunci când, va intra şi el în competiţie. Păi, stimabilul cu declaraţia,e puţin dus cu pluta.Adică, pentru voturile necesare primului tur, trebuie să alerge alţii, să-şi expună drepturile, libertăţile, în timp ce beneficiarul acestor sacrificii,fără a fi un sfânt coborât de la Dumnezeu pe pământ, mănâncă floricele, bea, eventual, Cola, şi râgâie proletar pe geam, în timp ce-şi vede furnicuţele săvârşind lucruri ortodoxe, mai mult sau mai puţin, pentru a-i strânge lui voturi. Pe seama acestei inepţii rostite de Victor Viorel, dar şi pe seama comportamentului său public, am avut ocazia să vorbesc,liber,cu mai mult de o duzină din primarii Oltului. Oamenii ăştia, şi asta cred că este omisiunea principală, atunci când nu-l înjură, îl detestă, iar când nu-l detestă, pe el, pe Ponta, alesul unor jocuri de culise, îl privesc, admirativ pe Băsescu. Chiar dacă nu le-a fost niciodată prieten. Situaţia în teritoriu e delicată.Partidul, aşa cum este în prezent structurat, pe preşedinţi de consilii judeţene (vedeţi ce au păţit unii dintre ei!) şi pe primari, are o problemă de motivaţie a cauzei prezidenţiale. Să fim serioşi: spectrul cercetării penale e o motivaţie a unei insomnii perpetue. Iar în aceste condiţii,aşa cum se vede din afară,nu văd acea stare de spirit, emulaţia care să-i lege de cauza lui Victor Viorel, băiatul cu floricelele, încât primarii să o ia la fugă pe uliţe şi să strângă voturi pentru preşedintele lor carese vrea preşedintele României. Mai mult, într-o incursiune în trecut, făcută obligatoriu pentru a cerceta acest subiect, trebuie inclusă şi starea generală a primăriilor din România. În unele dintre ele, majoritatea chiar, domneşte sărăcia. Abia dacă sunt bani de salarii, iar de investiţii, vorbind strict de cele promise de primari în campanie, nici măcar surse pentru studii de fezabilitate şi proiectarea efectivă. Iar aceşti primari sunt,iată,obligaţi de partidsă iasă şi să ceară voturi. Fără a avea nimic în spate. Nici un argument palpabil, menit să sensibilizeze comunităţile locale. Oamenii puşi să aştepte, tocmai de către primar, finanţările necesare pentru reţele de apă, canalizare, drumuri şi câte mai trebuie în satul românesc. Acel sat unde, de la an la an, nu scad, sub nici un chip, toaletele din curtea şcolii pentru a face loc unor oficii civilizate, dotate doar cu apă curentă. Fie ea şi nu mai rece. În acest peisaj,zugrăvit sec,fără nicio conotaţie apocaliptică, mă întreb singur, retoric pentru dumneavoastră, cum arată votantul lui Victor Ponta? Cel care nu se încadrează în profilul funcţionarului ajuns şef la stat de pe poziţia de lipitor de afişe sau a celui aflat în relaţii contractuale cu bugetul public finanţat de ordonatorii pesedişti de credite. Mai caut şi azi, o voi face şi mâine, profilul unui om dezinteresat, capabil să spună:„Eu îlvotez pe Victor Ponta!” Până acum nu l-am găsit. Poate nu l-am căutat unde trebuie sau, pur şi simplu, aşa ceva nu există… Iar, în acest caz, de ce mai candidează Victor Viorel Ponta?
