În abordarea subiectului, plec de la „IREALUL NEFIRESC” creat de bravii noştri politicieni în ROMÂNIA ultimilor 25 de ani. Este o „etapă istorică” în care poporul a fost adus în situaţia de a nu-şi mai face planuri pentru viitorul său şi al ROMÂNIEI. Ba, mai mult, se raportează la trecut, socotind pe PRIMUL PREŞEDINTE ca cel mai potrivit cu funcţia. În plus, destul de grav, s-a născut un nou sentiment, acela de a urî proprii conducători, chiar dacă aceştia cer cu neobrăzare votul, şi culmea este că UNUL dintre ei îl va primi şi va deveni PREŞEDINTE.
Ce este sigur e că la viitoarele alegeri nu va mai fi ales un urmaş a ceea ce se mai aude pe ici, pe colo, al bolşevismului, dacă acesta ar apărea din partea nu ştiu cui…
ROMÂNII refuză să mai creadă că este cineva care să le poată aduce, cât mai repede, bunăstarea, căci au încercat pe toate părţile, fie cu ILIESCU, fie cu CONSTANTINESCU, fie cu BĂSESCU, crezând că unul e mai „curat” decât celălalt, dar degeaba. Doar deziluzii, tot mai amare…
O vreme, am crezut în ANTONESCU, dar ce a făcut în vara lui 2012 şi comportamentul său de „PREŞEDINTE INTERIMAR” a trezit, pur şi simplu, greaţa care n-a trecut şi nu va trece, cu orice „limonadă politico-electorală” ar pregăti.
Cocktailul liberalo-socialist pe care l-a servit în cei doi ani „de forţă” a încetat să mai fie înghiţit de către foarte mulţi cetăţeni.
Ba, mai mult, ca PREZIDENT, a zbierat mai mai rău decât cel pe care voia să-l înlocuiască, cu un ton politico-ameninţător la adresa Occidentului, care avea să-l piardă definitiv.
Actualul PREŞEDINDE, de altfel fără drept de a mai candida, orice ar încerca în campanie nu mai poate reprezenta mare lucru, atâta timp cât continuă şi înceracă şi acum să „urce elenele” deasupra „intelectualilor”.
M.R.U îşi doreşte cu tot dinadinsul candidatura din partea DREPTEI şi nu întâmplător a încercat mai întâi „ÎNŢELEGEREA” cu PNL, pentru ca acum să intre, „cu arme şi bagaje” în PDL, în pofida prefiguratei fuziuni PNL – PDL.
O situaţie confuză o are şi Cătălin Predoiu, cel care, cu ceva timp în urmă a câştigat cursa electorală internă în PDL, dar care, se pare, nu va mai ieşi din cărţi în noul context al alianţei PNL-PDL.
În plus, la „brambureala de pe DREAPTA” se adaugă şi săgeţile semiotrăvite ale lui TRAIAN BĂSESCU, ce lovesc necontenit, mai ales în direcţia PDL.
Intenţia iniţială a ELENEI UDREA de a fi în topul candidaţilor, probabil sfătuită (dar prost), deşi a creat o scurtă panică pe DREAPTA, a rămas doar un prilej de acuze, fie mai directe, fie mai voalate. Ca urmare, au apărut scrisorile otrăvite care se revarsă din partea Elenei Udrea, Mihai Răzvan Ungureanu, consilierei lui Traian Băsescu, astfel că aceşti posibili candidaţi, ca şi alţii, mai mult sau mai puţini probabili, se bat între ei mai înverşunat decât o fac cu Victor Ponta.
„Proaspătul” liberal reformat, TĂRICEANU, prin „noua atitudine”, nu face decât să se înscrie în „galeria glorioasă” a stupidităţii omeneşti. Pleiada doritorilor se va umple cu d-alde D.D, Cataramă, Macovei, Oprescu şi alţi „piţigoi” ce nu vor face decât să „coloreze” campania cu subiecte de scandal, răfuieli private şi câte şi mai câte.
KELEMEN HUNOR îşi păstrează, fără entuziasm, poziţia de candidat de serviciu care se antrenează pentru „NICIODATĂ”.
În sfârşit, KLAUS JOHANNIS, desemnat drept candidatul de forţă al PNL, şi în scurt timp al DREPTEI (INCOMPLETE), care pentru moment nici nu vrea „să audă” de PMP-ul prezidenţiabil, cu candidatul său, fost pesedist-pierzător – Cristian Diaconescu., deşi în aparenţă ar fi bine plasat, înoată într-o accentuată stare de confuzie. Astfel, cu tot efortul unui grup (a se citi gaşcă) de a-l califica cât mai sigur, candidatul în cauză este serios lipsit de popularitate la nivel naţional, este generator de conflicte interne în PNL, care afectează imaginea acestui partid. A fost declarat incompatibil pentru „afaceri necurate”, are serioase carenţe în a vorbi articulat, ca să nu mai amintim lipsa unei experienţe politice liberale remarcabile.
Multe întâmplări din acest an evidenţiază că este avid de putere (vezi deprecierea relaţiilor, chiar cu Crin Antonescu!) vrând să treacă prea repede de la un rol secundar la cea mai înaltă funcţie în stat.
În fine, se vede că nu este pregătit pentru ringul campionatului politic, preponderent ortodox. Iată de ce, la această oră, şi cred că şi în viitor, nu există un personaj care să se detaşeze clar în ocupant al celui de-al doilea loc în finală, astfel că VICTOR PONTA (premierul de nota 5) rămâne singurul candidat sigur ce va intra în finală cu şanse reale de câştigător (pe vremuri era actual proverbul „CHIOR ÎN ŢARA ORBILOR”).
De altfel, starea de lucruri actuală, de DEBANDADĂ şi CORUPŢI GENERALIZATĂ arată că electoratul anti-PSD nu este cuprins de entuziasm electoral ci este măcinat de orgolii, ambiţii şi conflicte care, după părerea mea, nu se vor schimba până în NOIEMBRIE.
Ca atare, VICTOR PONTA nu va avea soarta lui ADRIAN NĂSTASE şi MIRCEA GEOANĂ şi în actualul peisaj politic, chiar dacă va avea „ceva de furcă” cu Johannis Klaus, are prima şansă pentru a deveni PREŞEDINTELE NR. 5 al ROMÂNIEI, mai ales că în ultimii ani electoratul USD s-a dovedit a fi disciplinat, sigur şi „masiv mobilizat”.
Prof. Ion Pătraşcu – Slatina, Olt
PS. Asta nu înseamnă că şi merită!
