Primit şi acceptat cu speranţă în decembrie 1989, climatul politic şi social de la noi, din păcate, s-a degradat în continuare. S-au întâmplat atât de multe lucruri rele încât, astăzi, ţara se află într-o stare de disperare.
Dacă la început totul părea simplu şi toată politica vremii se baza pe a condamna şi spune totul pe dos, faţă de precedenta „EPOCA DE AUR”, astăzi cine încearcă s-o mai facă devine ridicol şi riscă să fie etichetat ca „panaramă”. Pentru ce? Pentru că 73% din românii „sondaţi” afirmă că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar 66% din ei ar prefera să trăiască, din nou, ca în regimul antedecembrist.
Astăzi, de fapt, în toată epoca postdecembristă întreaga clasă politică a fost şi este într-o perpetuă campanie electorală, adică n-a făcut altceva decât să „dea din gură”.
Zilnic, poporul este intoxicat cu declaraţii pe te miri ce, în care dominanta este că „regimul Băsescu” (din ce s-o compune oare?) spune NEGRU, iar „puterea” anunţă ALB ori VICEVERSA.
Zilnic se dă din gură despre politica europeană, politica fiscală, pensii, şomaj, infrastructură, creştere economică, locuri de muncă şi câte şi mai câte, în încercarea de a prinde la electorat, în aşa fel încât să se treacă tot mai mult, fie la ANTI-BĂSISM şi PRO-USDism, fie invers. Şi asta cât mai repede, căci 25 mai se apropie cu repeziciune, iar NOIEMBRIE nu e prea departe…
Mă întreb însă cum îşi vor „colora” şi „decora” politicienii noştri campaniile, când la 17 luni de la precedentele alegeri ROMÂNIA se târăşte la coadă în toate statisticile. Practic, ţara este total blocată şi nimic nu se mai întâmplă şi nimic nu mai funcţionează. Măsurile anunţate cu surle şi trâmbiţe fie au fost retrase fie sunt însoţite de excepţii care fac imposibilă aplicarea lor.
Deşi ţara noastră are o populaţie numeroasă, are resurse naturale de o bogăţie ieşită din comun, clasa politică românească, prin incompetenţă, corupţie şi hoţie a condamnat-o la înapoiere şi stagnare, încât diferenţa dintre EI – VEST şi NOI este astronomică. Lipsa de infrastructură, subdezvoltarea, lipsa de perspectivă, plecarea masivă a populaţiei active fac imposibilă ieşirea poporului român din sărăcie şi mizerie.
peste un sfert dintre românii apţi de muncă au părăsit România, mulţi dintre aceştia fiind tineri şi deşi au viitorul înainte preferă să şi-l construiască în altă parte, mai degrabă, decât să trăiască acasă o agonie neputincioasă. Şi, deşi dureros, parcă le dai dreptate când ştii că salariul minim din ROMÂNIA este de opt ori mai mic decât în GERMANIA sau FRANŢA, în timp ce taxele şi preţurile sunt la fel ca acolo.
Şi, pentru că vin alegerile EUROPARLAMENTARE se pune întrebarea:
– Există vreun europarlamentar român care să facă măcar aluzie la acest dezechilibru?
Sau, alta:
– Cum de costul vieţii românului, raportat la puterea lui de cumpărare, este imens? Şi atunci, cum să aibă românii încredere în actualii şi viitorii EUROPARLAMENTARI?
Sigur că românii nu au deloc încredere în alegerile EUROPARLAMENTARE şi, de aici o prezenţă destul de slabă pe 25 mai nu trebuie să surprindă. De altfel, ei nu mai au încredere aproape deloc în GUVERNUL de la Bucureşti, în PARLAMENT, în toată CLASA POLITICĂ, chiar dacă aceasta încearcă să le vândă „ NIMIC” ambalat în vorbe frumoase.
Toţi politicienii, în decursul vremii, dar mai ales în campaniile electorale, au promis o ROMÂNIE prosperă şi liniştită, dar acum ţara e divizată în multe „părţi”, afectată şi intoxicată de CORUPŢIE, HOŢIE, violenţă, ură faţă de adversarul politic, o suspiciune permanentă etc…
În consecinţă, orice om normal se întreabă: – Asta nu dă de gândit nimănui? Şi asta, mai ales dacă noi, oamenii simpli, mai adăugăm şi completăm această întrebare cu:
– ultimele sondaje privind situaţia ţării;
– alegerile care vin, căci multe din cele trecute au fost o insultă la adresa democraţiei;
– şomajul care creşte numai în direcţia opusă binelui;
– politizarea excesivă care sugrumă instituţiile statului din toate sistemele şi subsistemele sale;
– credibilitatea în clasa politică ce se compromite în permanenţă, prin „apărarea” celor CORUPŢI, încercând în fel şi chip să obstrucţioneze JUSTIŢIA;
– multe, multe altele…
Ca ROMÂN mă întreb cine mai poate face ceva pentru ROMÂNIA. ŢARA nu poate fi condusă de „OAMENI SLABI”, care nu ştiu pe ce bandă, cu ce viteză şi în ce direcţie să o ducă…
Poate, la alegerile din NOIEMBRIE, să câştige cel care „POATE SĂ SACRIFICE PE ORICINE şi ORICE” şi să facă ce trebuie pentru ROMÂNIA.
ALTFEL, ROMÂNIA VIITOARE NU VA IERTA!
Prof. ION PĂTRAŞCU – Slatina, Olt
