Acasă Actualitate Sfânta Sărbătoare a Paştelui – Incursiune în Taina Învierii Mântuitorului

Sfânta Sărbătoare a Paştelui – Incursiune în Taina Învierii Mântuitorului

190

Sfânta Sărbătoare a Paştelui – Incursiune în Taina Învierii Mântuitorului

În fiecare an, dar nu la aceeaşi dată, ci doar în prima duminică după prima lună plină care cade după echinocţiul de primăvară, ortodocşii sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim şi Sfintele Paşti, două sărbători care ne fac să ne întoarcem chipurile cu mai multă pioşenie către cele sfinte. Învierea Domnului este o sărbătoare în care sufletul este luminat şi purificat, ceea ce ne va face mai echilibraţi şi mai inimoşi. Anul acesta, sărbătorirea Intrării Domnului în Ierusalim s-a săvârşit pe 13 aprilie – Floriile, iar Sfinele Paşti pe 20 aprilie. Faţă de noi, evreii sărbătoresc eliberarea din robia egipteană şi Paştele evreiesc poate fi sărbătorit în orice zi a săptămânii, nu numai duminica aşa cum e la noi. (George PIŢULESCU)

Floriile şi Paştele – etimologia denumirilor
Despre această sărbătoare se pomeneşte încă din secolul IV, când Sfântul Epifanie ţine două predici, iar pelerina apuseană Egeria (Etheria) descrie modul cum se sărbătorea această duminică la Ierusalim spre sfârşitul secolului  al IV-lea. Duminica Floriilor a avut mai multe denumiri în antichitate, cum ar fi: Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, zi în care catehumenii mergeau  la episcop, pentru a cere sa fie admişi la botez, iar acesta îi punea să înveţe simbolul credinţei. Duminica graţierilor era o altă denumire, pentru că împăraţii acordau graţieri. Egeria spunea că oamenii duc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate si împărţite credincioşilor, având ca simbol ramurilor de finic sau de măslin. Substantivul care dă numele luminatei sărbători îşi are rădăcinile în termenul ebraic „pesah”, care provine din limba egipteană şi înseamnă „trecere”. Putem traduce Paştele ca „trecerea de la moarte la viaţă”.

Iisus Hristos – scurtă biografie
Data naşterii sale este incertă. După Evanghelia lui Luca, Mântuitorul s-a născut într-o vară. Pentru publicul larg, Iisus Hristos s-a născut pe 25 decembrie cca. 4 î.e.n., în Betleem, dintr-o mamă fecioară, anunţată pe 25 martie de Arhanghelul Gabriel că va avea un băiat, fiul lui Dumnezeu, care se va numi Iisus. Iosif, tatăl vitreg al lui Iisus, tâmplar şi om care nu se atinsese de soţia sa, nu o crede. După un drum lung, Mariei îi vine sorocul şi se opreşte cu soţul său la un han, unde nu sunt primiţi, dar găsesc o iesle. Trei magi (crai) de la răsărit, călăuziţi de o stea, ajung la iesle, unde-i oferă pruncului: aur, smirnă şi tămâie. La 12 ani, Iisus se pierde de părinţii săi şi este găsit trei zile mai târziu în Templu, unde asculta vorbele celor bătrâni. La aproape 30 de ani, Iisus este botezat de vărul său Ioan Botezătorul în râul Iordan, moment în care s-a pogorât Duhul Sfânt în trup de porumbel. Trei zile mai târziu, participă la nunta din Cana Galileii, unde înfăptuieşte minunea schimbării apei în vin. Mesia stă 40 de zile în deşert şi trece cu brio toate „probele” la care a fost supus de Duh. Iisus a făcut foarte multe minuni şi enumerăm câteva dintre ele: „Exorcismul dintr-o seară”, mersul pe apă, învieri ale unor persoane, vindecări. La vârsta de 34 de ani, este primit cu mare fast în Ierusalim. Iuda îl „vinde” pe Iisus pentru 30 de arginţi, este judecat de Ponţiu Pilat alături de Barabas, un tâlhar declarat nevinovat şi este condamnat la răstignire. Crucea şi-o poartă pe umăr şi o cară după el în timp ce este scuipat şi lovit cu pietre, îi sunt bătute piroaie în palme şi în labele picioarelor, moare pe dealul Golgota, moment în care pământul se cutremură şi urmează trei ore de întuneric. Amintim vorbele spuse de acesta pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!”. La trei zile, când mironosiţele mergeau să aibă grijă de mormânt, El nu mai era şi prima care îl vede este Maria Magdalena. La 40 de zile după aceste evenimente se ridică la cer, acolo unde stă de-a dreapta Tatălui. Cercetătorii afirmă că povestea vieţii sale seamănă cu a multor zei şi îl prezintă ca un om normal, un misionar, cu o viaţă neorganizată şi vor să distrugă mitul Giulgiului din Torino, care pare a fi acoperământul său din mormânt. Aceştia au făcut o simulare digitală a chipului lui Iisus după urmele faciale de pe celebrul cearceaf.

Floriile, de la Iisus până în prezent
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, călare pe un măgar, poartă numele de Florii, de la ramurile de salcie, care erau puse ca un covor natural în calea Învăţătorului.  
Trista salcie, care plânge este şi astăzi un arbore respectat şi care înfrumuseţează locul. Povestea spune că Pilat l-a judecat pe Iisus, găsindu-l vinovat de… nici o vină, şi l-a dat soldaţilor, care l-au chinuit cu lovituri de nuiele dintr-o salcie. O curiozitate legată de salcie e că aceasta îşi leapădă florile înainte ca rodul să se lege. În zilele noastre, Floriile sunt un nou pretext de a face o petrecere mare, pentru a-i sărbătorii pe cei care poartă nume de flori, dar, înainte de asta, de adus acasă ramuri de salcie sfinţite. Se spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti.
În România, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, 1.489.584 de cetăţeni români îşi sărbătoresc onomastica. Dintre aceştia,  633.402 de bărbaţi şi 856.182 de femei.

Săptămâna Mare, invitaţie la Denii
Ultima săptămână a postului Paştelui, cea dintre Florii şi Duminica Învierii poartă numele de Săptămâna Mare sau a Patimilor. Este perioada în care nu facem numai curăţenie de primăvară, ci şi în gânduri şi în suflet.
Lunea Mare – În prima danie se face referire la o pildă spusă de Iisus în Noul Testament, care se găseşte în Evanghelia lui Luca (Luca 13:6-9). În pildă este vorba despre un smochine neroditor, pe care Dumnezeu îl vrea tăiat, dar vierul (Iisus) vrea ca acesta să rămână, să fie tăiat împrejur şi să pună gunoi. Smochinele fac referire la Israel.
Marţea Mare – Se face referire la două pilde: parabola celor zece fecioare şi parabola talanţilor. Cea mai importantă, cea a fecioarelor, spune că ele îşi aşteptau fiecare mirele cu candele în mâini. Cinci dintre ele aveau candele cu ulei şi cinci fără ulei. Candela cu ulei reprezintă înţelepciunea şi milostenia.
Miercurea Mare – Se pomeneşte păcătoasa care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Tot miercuri este şi ziua în care Iuda L-a vândut pe Iisus fariseilor pentru treizeci de arginţi.
Joia Mare – Se aminteşte de spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească din grădina Ghetsimani şi arestarea sa. În denia de joi seară se citesc cel puţin 12 Evanghelii care povestesc întreaga derulare a evenimentelor.
Vinerea Mare sau Neagră – Slujba Prohodului Domnului, prin care parcă suntem prezenţi la îngroparea lui Hristos.
Sâmbătă Mare – Este o zi de reculegere şi de rugăciune pentru a ne pregăti de marea Înviere.

Paştele – Tradiţii şi obiceiuri
Sărbătoarea Luminii începe încă din Vinerea Mare, când femeile vopsesc sau încondeiază ouăle, fac cozonaci, pască şi pregătesc mielul. Sâmbătă seara, oamenii se îmbracă în haine noi, îşi pun încălţări noi şi merg la biserică. Aceştia iau lumina pe care o aduc acasă. Lumânarea este simbolul învierii şi al biruinţei vieţii asupra morţii. Înainte de ora 00.00, în biserică se sting toate luminile, iar apoi preotul iese din altar cu lumina. Ajunşi acasă, credincioşii ciocnesc ouă. În ziua de duminică, după ce credincioşii se întorc de la biserică, familiile se strâng în jurul mesei pline cu bunătăţi sau, în tradiţia modernă, familiile şi prietenii merg la un picnic în pădure. Simbolul creştinismului este crucea, simbol opus învierii, pentru că acesta este simbolul crucificării, dar la consiliul de la Niceea, în anul 325 d.H., împăratul Constantin a decretat ca tocmai crucea sa fie simbolul oficial al creştinismului. Oul reprezintă mormântul care se „sparge” şi simbolizează învierea.  Copiii trebuie sa se spele pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-au pus un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel aceştia sa fie tot anul sănătoşi şi bogaţi. În ceea ce priveşte tara noastră, în fiecare regiune importantă există obiceiuri interesante în legătura cu Paştele. Una dintre cele mai neobişnuite este cea din Ţara Moţilor. Aici, în noaptea de Înviere, băieţii de la sate iau toaca de la biserică şi o duc la un cimitir pentru a o păzi. Dacă aceasta este furată, atunci ei trebuie să facă cinste localnicilor în prima zi de Paşte. În Bucovina, fetele au obligaţia de a spăla clopotniţa cu apă proaspătă, după care ele vor trebui sa utilizeze aceeaşi apă pentru a se spăla pe faţă în fiecare dimineaţă din cele trei zile de Paşte.
În Suceava, de Paşte, gospodinele au obiceiul de a prepara o prăjitură specială, care are un gust minunat. Aceasta poarta denumirea de „Babele”. În zona Ardealului, fetele se stropesc cu parfum, astfel ele vor avea noroc tot anul.
Prin zona Sibiului, oamenii locului împodobesc un brad cu… ouă roşii, iar în Banat copiii se spală cu apa dintr-un vas în care se află un ou şi iarbă.
Un alt obicei spune că în Joia Mare nu e bine să dormim deloc, căci cel ce doarme va fi leneş tot anul. Se spune că în aceeaşi zi morţii vin în vizită în casele unde au locuit, iar familiile pun lumânări toată noaptea la ferestre.
În tradiţiile de origine anglo-saxone, zeiţa primăverii este Eostre, care avea ca simboluri oul si iepurele, iar în acea perioadă aveau loc tot felul de evenimente în cadrul festivalului care dura o lună. Auzim prin filmele americane de „Easter”, termen care înseamnă Paşti şi se trage de la numele acestei zeiţe.
Am mai auzit şi de Paştele Blajinilor, care cade în prima luni din a doua săptămână după Paşti, zi cunoscută şi ca Paştele Morţilor, Lunea Morţilor sau Matcalaul. Blajinii erau nişte fiinţe mitice şi trăiau în Lumea Cealaltă şi păstrau o legătură cu Lumea Asta. Eu au mai fost numiţi şi Rohmani sau Oamenii Roşii. Este o zi a spiritelor libere şi femeile trebuie să le dea de pomană, că de nu se vor întâlni noaptea cu duhurile flămânde.
Paştele Cailor sau Ispasul – Se spune că, în ziua naşterii Mântuitorului, în ieslea grajdului, mai toate animalele care au participat la naştere erau liniştite numai caii nu. Caii erau foarte gălăgioşi de supărare că pruncul nu avea linişte. În acel moment, Fecioara Maria îi „blestemă” să nu se mai sature de mâncare decât odată pe an, la Înălţarea Domnului la Ceruri.

Paştele, la Olt
În unele zone din judeţul Olt se obişnuia ca fetele să se trezească dis-de-dimineaţă în Joia Mare şi mergeau pe malul Oltului, unde marcau locul cu crenguţe de salcie şi flori. Ele luau apă cu găleata, se închinau şi rosteau în şoaptă câteva vorbe, apoi vărsau apa la baza crenguţelor, apă ce se voia primită de cei morţi. Şi în judeţul Olt era şi încă mai este datina dăruitului de ouă celor dragi şi celor pe care nu-i cunoaştem, fiind semn de uniune. Se credea că în joia de dinaintea Paştelui se deschid mormintele, iar femeile mergeau la morminte pentru a le curăţa, aprindeau un foc şi dădeau căni pline cu apă de pomană, dar şi bucate şi flori. Femeile puneau la intrarea în casă oala cu vopseaua de roşit ouăle, pentru ca membrii familiei să se oglindească în ea şi astfel să fie sănătoşi tot anul. În comuna Izbiceni, fetele care îşi lucraseră „pe furiş” hainele toată iarna, mergeau la horă şi puneau pe o batistă ouă roşii. Tot acolo, femeile care aveau morţi tineri plăteau lăutarii ca să cânte o melodie preferată de defunct, obicei numit „hora de pomană”. Se mai obişnuieşte ca în Joia Mare sau în Vinerea Mare ca femeile să vopsească ouăle sau să le încondeieze.
În judeţul Olt, încondeiatul ouălor este o artă pe care o întâlnim şi azi. Pentru încondeiere se folosesc tehnici şi elemente ornamentale deosebite : coloranţi vegetali în amestec cu alaun, oţet, zer sau cheag ca substanţe fixative. Pentru realizarea culorii galbene se folosesc cojile de ceapă fierte sau coaja de măr sălbatic. Pentru culoarea verde se foloseşte cucuta, iar pentru culoarea negru  se folosesc gogoşi de stejar sau coaja de arin. Pentru celelalte tonuri de culoare se folosesc coloranţi industriali. La noi, în Olt, în comuna Oboga, familia Diaconeasa s-a ocupat de arta încondeierii ouălor. Olarul Constantin Diaconeasa s-a ocupat de această meserie încă de acum 80 de ani, dar fiul său, Tudor Diaconeasa, nu şi-a urmat tatăl, dar, împreună cu mama şi soţia, a continuat încondeiatul ouălor. Această artă de la Oboga este recunoscută la nivel naţional.
Curiozităţi despre sărbătoarea pascală pe glob
– Primele ouă încondeiate au apărut în Ucraina şi datează din perioada precreştină. Procesul de încondeiere poartă numele de „Pysanka”
– Iepuraşul de Paste îşi are originile in Franţa, insa conceptul de iepuraş care aduce oua a fost inventat de americani, in secolul XIX.
– În fiecare an sunt făcuţi peste 90 de milioane de iepuraşi de ciocolată?
– 76% dintre oameni mănâncă, mai întâi, urechile iepuraşilor de ciocolata, 5% mănâncă picioarele, iar restul mănâncă codiţa.
– În Finlanda, copiii se deghizează în cerşetori şi merg să cerşească.

Data Paştelui, în următorii ani
În cele ce urmează, vă prezentăm un calendar al datelor în care vom sărbători Sfintele Paştele, în anii următori: 2015 – 12 aprilie; 2016 – 1 mai; 2017 – 16 aprilie; 2018 – 8 aprilie; 2019 – 28 aprilie; 2020 – 19 aprilie; 2021 – 2 mai; 2022 – 24 aprilie; 2023 – 16 aprilie; 2024 – 5 mai; 2025 – 20 aprilie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here