Acasă Actualitate Politică devastatoare

Politică devastatoare

42

De la o vreme, mă întreb, aproape zilnic, ce se întâmplă cu ţara mea, dacă mai există bun-simţ sau respect faţă de cetăţenii ei? Mă întreb de ce politica românească a ajuns să fie o „otravă publică” pe care ne-o servesc politicienii printr-o lipsă de raţiune dusă la absurd şi pe care ne-o transmit prin televiziunile „de casă”, seară de seară, de am ajuns să-mi piară tot cheful.
Mă întreb, cu mult regret, de ce au dispărut cei 7 ani de acasă, de care părinţii şi bunicii noştri ne vorbeau în fiecare zi. Mă întreb stăruitor de ce toţi cei care ne-au condus şi ne conduc sunt atât de incapabili încât nu ne mai putem urni pentru a merge înainte în acest secol. Să ştim către ce mergem, să ştim ce facem, să ştim unde trebuie şi unde vrem să ajungem…
Mă întreb dacă şi când ne putem scutura de rele, dacă ne putem lipsi de minciunile gogonate pentru a ne recâştiga CHEFUL DE VIAŢĂ pentru a merge înainte. Mă întreb când vom fi scutiţi de „CIRCUL NAŢIONAL” pe care ni-l oferă politicienii prin tăvălirea, în care s-au angajat zilnic, prin toate balele politicului şi aruncându-şi cu noroi când te aştepţi şi nu te aştepţi.

Aş putea să continui la nesfârşit să mă întreb, cu indignare, căci în ultima vreme s-a instalat o adevărată mentalitate de infractor, cu scopul de a controla şi dirija viaţa politică din România. Nu exagerez cu nimic atunci când spun că peisajul politic este dominat astăzi de domni cu mâna pe putere, cu o atitudine blegească, burtoşi, reşapaţi ca nişte exemplare retrograde ale speciei umane.
GRAV este că această grupare amorfă şi ineptă a ajuns, cu sprijinul unei majorităţi parlamentare „absolute” să controleze totul, încât nimeni nu le poate impune nimic în serviciul naţiunii.
Suntem „torturaţi” în a asista, nu participa, la un „război pentru întâietate” în interiorul PUTERII (PREŞEDINTE-EXECUTIV-PARLAMENT) în care abundă violenţa verbală, lipsa de toleranţă, lipsa de raţiune şi bătutul câmpilor pe te miri ce temă, care iau proporţii uluitoare prin isteria de la televiziuni.
Şi, din păcate, oamenii privesc tot mai mult la TV, încât acest gen de „otravă politică” este tot mai persistentă, reuşind să împartă naţiunea care se întreabă cu insistenţă ce se va alege în viitor de BĂSESCU, PONTA, ANTONESCU şi, mai nou, acum, JOHANNIS (probabil un viitor „cal TRAIAN” în Guvernul PONTA)?
Pe acest mod bolnav de a gândi se croieşte planul viitoarelor alegeri din 2014, în aşa fel încât să se „ia faţa” temelor cu adevărat serioase, iar naţiunea nici măcar să realizeze că de fapt nu este guvernată.
Aşadar, această problemă fiind „rezolvată”, absurditatea care domină ROMÂNIA tronează în interiorul puternicilor zilei şi în dispreţ total faţă de cetăţean. Şi, în tot acest timp, în societatea românească viaţa cotidiană este „racordată” tot mai mult la un soi de NESIMŢIRE îmbogăţit cu moravuri uşoare care însoţesc, la tot pasul, PUTEREA.
Astfel, dacă „OAMENII MICI ÎN FUNCŢII MARI” constituie chintesenţa RĂULUI în care se zbate ROMÂNIA, de un sfert de secol, la adăpostul acesteia, în politică şi instituţiile de stat s-au cuibărit tot felul de „putregaiuri morale” care au profitat de nebăgarea de seamă şi naivitatea celor mulţi.
Pentru aceştia, NESIMŢIREA a devenit un „modus vivendi” şi ea a cunoscut, în timp, cele mai dubioase forme de manifestare pe care mass-media le-a sancţionat, deseori, cu asprime.

Iată, pentru început, doar zece din acestea, ce demonstrează derapaje, abuzuri şi bâlbâielile recente, când toată ţara era „înmărmurită” din cauza accidentului aviatic din Apuseni şi ofensiva „generalului iarnă” într-o jumătate din teritoriul naţional:

1. A crescut atmosfera de perplexitate şi stupoare când s-a aflat că, în ciuda declaraţiilor EXECUTIVULUI, continuă să troneze SALARII NESIMŢITE şi CÂŞTIGURILE MĂSURATE ale unor impostori numeroşi care stau în preajma unor mari escroci cu apartenenţă politică, dar care, probabil că formează „nucleul activului de partid”. Un exemplu semnificativ, al unui organism financiar nou, unde, de la găinarii mărunţi până la dinozaurii din conducere, salariile nesimţirii sunt de ordinul miilor şi zecilor de mii de euro/lună. Oare, le pasă guvernanţilor de sutele de mii de şomeri cărora li s-a terminat probabil şi insignifiantul ajutor de şomaj?

2. Continuă devierile comportamentale, de la INDIFERENŢĂ până la LIPSA DE SCRUPULE în a-şi distra propria clientelă politică, dacă ne gândim doar la faptul că în zilele tragediei aviatice din Apuseni, politicienii de rang înalt: EUROPARLAMENTARI, PARLAMENTARI, LIDERI DE PARTID etc, în număr uriaş, n-au catadicsit să petreacă cu lăcomie şi nesimţire în fiefurile de la CLUJ şi SATU-MARE.
Oare ce le arde, mocnit, în creer şi în suflet?
 
3. Cum îşi evaluează „EUL PROPRIU” primii bărbaţi în stat a căror MOLEŞEALĂ în ZIUA TRAGEDIEI nu este doar un SIMPTOM AL NEPUTINŢEI, ci în cel mai fericit caz al unei proaste creşteri, cu discrete fibre de IRESPONSABILITATE? Unii din ei au dispărut, pur şi simplu, din peisajul naţional (oricum nu existau), iar CEL MAI PUTERNIC BĂRBAT EXECUTIV DIN STAT n-a catadicsit să-şi „onoreze” programul de „RELAXARE”. Cum este posibil ca atunci când o naţiune întreagă era încremenită într-o adâncă tristeţe solidară cu victimele accidentului şi familiile acestora, tu să „serveşti” restaurantul sau să „joci” partida de baschet?
Nu trebuie oare ca în secunde şi minute să convoci şi să conduci, operativ, întreaga suprastructură cu atribuţii şi obligaţii în asemenea cazuri? Şi asta, culmea, după reproşurile aduse cu privire la gestionarea accidentului rutier din Muntenegru.
Cu ce gândesc, oare, aceşti indivizi când, ulterior, până şi un accident tragic s-a transformat în ocazie de răfuieli politice?

4. S-a diversificat HOŢIA în ROMÂNIA, căci, alături de furtul „material” obişnuit a apărut FURTUL INTELECTUAL, cu DOCTORATE şi TITLURI FABRICATE pe „aiurea pe MAPAMOND”, practicat de mulţi politicieni ai zilei, crezând că acesta le aduce beneficii şi onorabilitate de pe urma cărora se poate trăi bine.
Este stupefiant că „jaful de idei” prin plagiat a devenit o „formă perversă” pentru o „piaţă” unde se vinde şi se cumpără de zor, orice, şi este utilizat pentru a se dedubla fără scrupule. Şi, cu toate astea, conştiinţa lor nu este afectată de nimic, ba dimpotrivă continuă să fie posesorii unei enorme şi incomensurabile NESIMŢIRI.

5. Degradarea societăţii începe uşor prin cultivarea de către conducători a aroganţei, tupeului, impertinenţei şi cinismului nemăsurat, toate acestea fiind un grav atentat la bunul-simţ. Am ajuns în situaţia de a constata că după 25 de ani de democraţie se practică un „delir adulator”, iar „cultul personalităţii” se practică zilnic în cancelariile puterii centrale şi locale.
Şeful Guvernului, miniştrii, candidatul la preşedinţie, primarul sau parlamentarul „vor să fie în lumină şi să nu facă umbră” întreţinând în permanenţă un „fals” al existenţei lor.
Toate astea sunt, la urma urmei, într-o societate care se vrea democratică, alarmante semne de patologie publică, mai ales dacă ai în vedere că aleşii noştri de frunte sunt însoţiţi de tot felul de „consilieri”, bodyguarzi, slugi şi lingăi, toţi foarte bine plătiţi şi cu limuzine de lux. Oare cât va mai dura?

6. Românii sunt săraci şi se plâng tot mai mult de lipsa banilor. Parveniţii sunt însă într-o frenezie de cheltuieli, vecină cu nebunia. A apărut o preocupare bolnăvicioasă a acestora, fierbinte chiar, de deplasări, excursii şi concedii în cele mai teribile „fineţuri” ale lumii, la mii de kilometri de ţară. Îşi permit cele mai costisitoare „trăznăi”, chiar dacă e vorba de BRAZILIA, HONDURAS, BELIZE, MADAGASCAR, MAURITIUS etc, spunând cu aroganţă că doar n-o fac pe banul public, adică pe banii noştri. Şi când se întorc, pentru că urmează două campanii electorale, ne vor promite ce au văzut ei acolo, adică „luna de pe cer”.

7. ROMÂNIA a ieşit şifonată rău în raportul MCV, iar multe persoane de rang înalt dau semne de teamă şi nervozitate. Au şi de ce, căci „recolta” „condamnaţilor” pentru corupţie, din ultima vreme, este foarte bogată. Tot mai mulţi miliardari, la bază de fapt bişniţari, deveniţi între timp DEMNITARI sunt trimişi acolo unde le este locul, adică în „celule prost luminate”. E o realitate palpabilă, iar vechea marotă cu „dosare politice” nu mai ţine în a „motiva” şpaga, mita, interesul de grup, traficul de influenţă etc.
Pentru mulţi condamnarea este aproape şi vor ajunge să regrete că la noi principiul că politicul este principalul, dacă nu unicul mijloc de îmbogăţire, s-a dovedit a fi păgubos pentru ei. Fără ei în libertate, cei mulţi ar avea o şansă reală în propria lor ţară.

8. Momentul prin care trece ţară geme de priorităţi economice, financiare şi manageriale. S-a acordat prea puţină atenţie educaţiei şi sănătăţii, au ratat reconstrucţia infrastructurii ruinate a ţării, dar şi-au servit propria clientelă politică.
În dispreţ faţă de naţiune se fac cheltuieli din banul public pentru a satisface egoismul, obsesiile sau meschinăria nu ştiu cărui demnitar central sau baron local, în folos propriu. Sistemul celor care „taie frunză la câini” consumă zeci de milioane de euro şi s-a dovedit o „afacere profitabilă” de „trai neneacă, pe banii babachii”, adică ai contribuabilului român.
Aşa a apărut noua zicală: „TOŢI UNIŢI ÎN CUGET ŞI NESIMŢIRI”, promovată cu zel de „figurile luminoase” ale clasei politice româneşti.

9. Cei 25 de ani care s-au scurs în democraţia românească au demonstrat că interesele personale ale politicienilor nu au nimic de-a face cu interesele celor mulţi şi cu agenda publică.
Declaraţiile de avere depuse de senatori şi deputaţi, diverşi politicieni, demonstrează că averile lor depăşesc cu mult bugetul anual, care li se cuvine ca bugetari ai statului român. A, poate că justificările privind câştigurile obţinute de soţiile lor pot constitui argumente pentru a demonstra rotunjirea acestor venituri, dar asta nu conduce la combaterea sărăciei naţionale şi nu-i face mai simpatici în faţa poporului.

10. În sfârşit, nu de puţine ori sunt silit să mă îngrijoreze lipsa de educaţie şi bun simţ a celor care „se preocupă” de soarta noastră. Niciodată, cred, n-am fost pedepsiţi ca acum să suportăm din partea unor importanţi oameni de stat, atâta meschinărie, mitocănie şi divagaţie trivială. Niciodată n-am ajuns, cred, ca acum, pe mâna unor neisprăviţi, needucaţi, egoişti, preocupaţi doar de prosperitatea de clan şi trufia carierei lor.

Acestea fiind zise, dragi politicieni, vă îndemn să vă purtaţi cuviincios şi dacă nu sunteţi în stare să faceţi ceva bun pentru naţiune, scutiţi-ne măcar de spectacolul degradant al micimii voastre!

Prof.
Ion PĂTRAŞCU – Slatina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here