Voluntariatul a luat amploare în România, toată lumea este voluntară, acţiunile de voluntariat fără prezenţa presei parcă nu au niciun rost, iar evenimentele de caritate pentru oameni care suferă se organizează în cadre de lux.
O definiţie a voluntariatului ar fi că acesta este o activitatea de interes public, cum ar fi în domeniul serviciilor comunitare şi umanitare, protecţiei unor drepturi, serviciilor sanitare, cultural-educaţionale, acţiuni desfăşurate din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a aştepta vreo recompensă materială.
Înainte de Revoluţie, românii erau voluntari la ordin, dar din 1990, acţiunile de genul acesta au început să fie promovate şi chiar s-a adoptat Legea voluntariatului nr. 195/2001, la ultimul Eurobarometru din 2010 numărându-se 4,4 milioane de voluntari.
Parlamentarii olteni Virgil Delureanu, Daniel Bărbulescu, Dan Ciocan şi Alexandru Stănescu au înaintat o iniţiativă legislativă, alături de alţi parlamentari, prin care doresc existenţa unui sistem de recunoaştere a voluntariatului, reglemetarea desfăşurării activităţii printr-un contract-cadru în formă scrisă recunoaşterea voluntariatului ca experianţă profesională şi posibilitatea eliberării unui certificat de recunoaştere a competenţelor dobândite.
