În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Dragii mei,
Da, ați auzit bine titlul și observ și șocul băieților din spate având în vedere că am ales ca astăzi să vorbesc despre post pornind de la piesa: Cheloo feat. Bitza – Vicii.
Am să înlocuiesc, în cuvântul meu, „păcatul” cu „viciul”, indiferent unde o să mă poarte ideile pe care vreau să vi le pun la inimă.
Pentru a-mi lua măsuri de protecție în fața celor care nu consideră viciul ca sinonim la păcat, am să redau definiţia din DEX: „VÍCIU, vicii, s. n. 1. Defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea; desfrâu, dezmăț, destrăbălare.
Ne despart câteva ore de începutul Postului Mare și observ aceeași tristețe pe chipurile dumneavoastră, aceeași monotonie în relația cu Dumnezeu și aceeași acceptabilitate a situației propriei vieți.
O să terminăm și postul acesta, mergem la Înviere, luăm lumină, nu stăm la slujbă că durează prea mult și nu prea suportăm „popii”, tragem un grătar în ziua de Paști și repetăm aceeași rețetă ani la rând.
Bun. Dar cu ce ne alegem?! Care este scopul?!
Până și relația cu Dumnezeu am transformat-o într-o patimă!
Să înțelegeți afirmația de mai sus: este un viciu (păcat) să minți, dar dacă o faci încontinuu, atunci viciul (păcatul) tău devine patimă. Este un viciu să tratezi relația ta cu Dumnezeu prin indiferență și este o patimă când faci asta zilnic.
Postul are rolul de a te scoate din „banalul” patimii și să restabilești prioritățile vieții tale.
Este forma cea mai complexă prin care Îi putem arăta Lui Dumnezeu că întregul „efort” de mântuire al omului nu este în zadar. Așa putem arăta că jertfa nu a fost degeaba.
Indiferent de viciul nostru, viciile noastre chiar, ele provoacă dependență în momentul în care uiți scopul pentru care le faci.
Astfel, dacă fumezi, că ai tu falsa credință că o țigară te calmează, fumezi și mâine tot pentru acelaşi scop și poimâine la fel, ajungi la nivelul în care uiți de ce fumezi și o faci involuntar, viciul tău devenind patimă.
În momentul în care uiți scopul, dai în banalitate. Un om care repetă aceleași „plăceri” false zilnice, indiferent care sunt ele (aici fiecare și le poate enumera în tihnă), este un om trist, chiar dacă el crede despre sine altceva, un om monoton și din păcate un om care se acceptă așa cum este.
„ Schimb de vicii, nimic anormal…” – asta m-a atras foarte mult și m-a provocat să vă scriu astăzi pornind de la această piesă nu tocmai „ortodoxă”.
În loc ca noi să facem schimb de trăiri care să ne motiveze să continuăm drumul spre Împărăția lui Dumnezeu, preferăm să facem schimb de patimi, reușind să ne transferăm patimile unii altora, îmbolnăvindu-ne unii pe alții cu iluzia că aceste obsesii oferă substratul expresiei „trăiește viața”
Păcatul este un virus, dragii mei, extrem de contagios, transferabil prin toate mijloacele cu putință care transformă totul într-o epidemie. Avem epidemie de păcate și preferăm să nu luăm măsuri, îmbolnăvind zilnic tot mai mulți și transferând patima unii la alții.
Din fericire pentru noi avem un medicament și acesta este Postul. Orice patimă se poate vindeca prin Post!
Un om vicios nu mai are demnitate, patima sa reușind să pună stăpânire pe el, făcând-o involuntar. Postul, în schimb, îți dă posibilitatea de a prelua tu frâiele propriei vieți și de a te opri sau de a schimba direcția.
Prin post ai posibilitatea de a spune STOP, eu sunt mai puternic decât această patimă!
Dragii mei,
Dumnezeu ne dă medicamentul care vindecă epidemia, dar este alegerea noastră dacă îl luăm așa cum scrie „rețeta” eliberată de Biserică, sau alegem să rămânem bolnavi și să murim amăgiți că ne-am trăit viața în banalitate, plini de vicii și patimi.
Boala poate să aibă simptome externe sau doar interne. Astfel este și păcatul. Sunt păcate pe care le facem cu lucrul, cu cuvântul sau le facem doar cu gândul, dar tot vicii sunt.
Haideți să încercăm să ieșim din banalitate, să ne luăm acest medicament zilnic, care este postul, să întâmpinăm Învierea Domnului sănătoși, nu bolnavi, să Îl întâmpinăm pe Hristos Cel Înviat cu demnitate nu împovărați de patimi.
Postul ne pregătește să înviem cu Hristos, nu să murim odată cu păcatul!
Amin!
Prof. Drd. Teolog Alin Bolboașă – Șofaru
