După EUROALEGERILE din mai 2014, banale şi lipsite de interes pentru naţiune, în loc să se limpezească, campania pentru VIITORUL PREŞEDINTE readuce în prim-plan o clasă politică ce este cuprinsă parcă de streche. Comportamentul din aceste zile ne întăreşte convingerea că PROSTIA, care nu doare, este dimensiunea fundamentală a momentului. S-au inflamat politicieni, analişti, comentatori, jurnalişti şi tot felul de papagali pe chestiunea CANDIDAŢILOR pentru PREŞEDINTELE ŢĂRII. Vor urma, cu siguranţă, în curând, „să-şi dea cu părerea” în legătură cu „cestiunea” şi interlopii, puşcăriaşii şi te „mai miri cine”. În schimb, alegătorii cei mulţi asistă şi se „crucesc” de spectacolul caraghios, grotesc şi idiot. Până în noiembrie, când vor avea loc alegerile, mai este ceva timp, aşa că vom „avea parte” de multe spectacole, în principal „de circ”, care mai de care spre uimirea celor mulţi care vor continua să se mire de fiecare dată spunându-şi: „în ce hal de ridicol au ajuns politicienii noştri”. Lui HERR JOHANNIS KLAUS DE HERMANSTADT, candidatul la zi i s-au descoperit, peste noapte, din nimic dealtfel, dimensiuni şi calităţi providenţiale, în timp ce ALŢII „care vor” stau în expectativă căci susţinerea la euroalegeri este negativă, ruşinoasă şi nu depăşeşte 11% la PSD, 5% la PNL, 3,7% la PDL şi tot aşa. Retragerea lui Antonescu, băşcălia cu Tăriceanu, Oprescu, Diaconu şi Udrea, pasivitatea lui Băsescu, atitudinea evazivă a lui Ponta, MRU şi altele şi alţii, se explică prin frica de REPULSIE a alegătorilor de a-i sancţiona pe toţi. Scaunul lui BĂSESCU îl vor, dar îi şi SPERIE, căci n-au fost şi nu sunt în stare să facă CEVA pentru naţiune, n-au nici un fel de program şi proiect, n-au nici măcar intenţii demne de luat în seamă. Declaraţiile, luările de poziţie pe care le au, sunt „subţiri” şi fără conţinut, mai ales că tema ANTIBĂSESCU s-a epuizat, demonstrând de fapt degringolada care i-a cuprins faţă de VIITOR. În genere, politicienii şi mai ales liderii lor se învârtesc într-un cerc „mărunt”, de afaceri în care CORUPŢIA a fost o coordonată pentru mulţi dintre ei, motiv pentru care încrederea alegătorilor în ei este foarte mică, undeva în jur de 10%, iar scrutinul EUROALEGERILOR a confirmat un eşec răsunător. Acum, în 2014, tot spectrul VIEŢII POLITICE demonstrează numai şi numai o CRIZĂ MAJORĂ a PARTIDELOR POLITICE, care în ultimele zile au pierdut busola discursului şi „navigheaz” în derivă, motiv pentru care nu sunt în stare să aibă CANDIDAŢI CREDIBILI. S-a ajuns la o asemenea stare „Anormală” care pentru ROMÂNIA 2014 este „firească” datorându-se faptului că cei care pretind că ne conduc de un sfert de secol sunt o „sumă” de trăsături care pe ei nu-i onorează, iar pe români nu-i încântă. Asemenea trăsături a „CELOR MARI” constituie CAUZA (se poate citi VINA) pentru care România este campioana EUROPEI la sărăcie şi mizerie şi se află în situaţia de a nu mai „şti” pe cine să aleagă pentru Palatul COTROCENI. Descoperim aceste „calităţi”, fără prea mare efort, căci „rostirile” pe care şi le adresează, mai ales în ultima vreme, pe fondul campaniilor electorale, politicienii noştri, indiferent de rang sau culoare politică, le evidenţiază „din belşug”. Iată care sunt cele mai evidente pentru a înţelege de ce nu avem candidaţi credibili: – lipsa de talent politic şi vocaţie de bărbat de stat; – lipsa de vervă competitivă şi echidistanţă; – lipsa discursului persuasiv şi înflăcărat; – lipsa de amplasament „geopolitic”; – superficialitate şi imaturitate; – incapacitate de a-şi cunoaşte şi a-şi asuma fişa postului; – fără bilanţ consistent în activitatea politico-profesională de până acum; – menţinerea unei atmosfere de incertitudine; – o dezgustătoare siguranţă de sine; – încercarea de a face glume ce sună prost; – umor „lipsit de umor”; – manevre şi intrigi iresponsabile, de doi lei; – derapaje majore şi traseism de la ideologia proprie; – au capul în nori, fiind năuciţi de funcţie; – manifestă o permanentă suficienţă a încântării de sine; – în majoritatea „ieşirilor” folosesc un limbaj vulgar şi jignitor; – dat fiind lejeritatea limbajului au o atitudine de „birjar” în viaţa publică; – îmbătaţi de putere se comportă, de cele mai multe ori, în manieră miliţienească; – promovează totodeauna un spectacol public lamentabil şi în acest fel păstrează o atmosferă de incertitudine; – îşi dau ghionturi sau pupături otrăvite pe fondul abuzului de temperament. Iată, aşadar, ce au politicienii în caracterul lor şi de ce suntem pe „mâini proaste”, încât în ROMÂNIA TOTUL se va reduce, în etapa viitoare, la o bătălie crâncenă pentru PALATUL COTROCENI. Politicienii şi papagalii lor, indiferent de tabără, se sfâşie între ei încercând să se poziţioneze pe frontul cel mai favorabil, în timp ce interesul naţional, fie va fi pe ultimul loc, fie nu va fi deloc. Nu trebuie să surprindă căci viaţa politică a ultimilor zece ani s-a redus, în principal, la „războiul” în jurul lui BĂSESCU ce a echivalat cu o totală lipsă de raţiune a clasei politice manifestată din plin printr-o nemăsurată ISTERIE la TELEVIZIUNI. Iar acum, în al 10-lea an, smiorcăielile şi rânjetele ce domină campania electorală a viitoarelor alegeri prezidenţiale „iau faţa” temelor grave şi cu adevărat importante, iar poporul nici măcar nu-şi dă seama că de fapt nu e guvernat în timp ce absurditatea candidaţilor lipsiţi de credibilitate, din păcate va fi greu de învins. Prof. Ion Pătraşcu – Slatina, Olt
