În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Dragii mei,
Am asistat duminică la una din pericopele evanghelice unde descoperim care sunt prioritățile lui Dumnezeu față de noi.
Vindecarea femeii gârbove este dovada supremă că Mântuitorul Hristos a venit în lume pentru a restabili demnitatea umană, alterată de către protopărinții noștri în urma neascultării poruncii lui Dumnezeu.
Pare puțin exagerată ideea mea, dar aș vrea să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim la bătrânii de la sate. Unii din ei, oropsiți de boală, ajung asemenea femeii din Evanghelie, fiind neputincioși a se mai îndrepta. Ei nu mai pot sta verticali, nu mai pot sta drepți, nu mai au demnitate umană, ci sunt obligați să privească în jos, sprijinindu-se de cele mai multe ori cu un baston, fiind de multe ori ironizați de unii dintre noi.
Femeia din Evanghelie nu era gârbovă datorită unei boli, ci datorită unui demon, un „duh al neputinței” cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca.
Acum înțelegeți ideea mea? Diavolul le-a luat demnitatea primilor oameni făcându-i neascultători, iar în Evanghelie, tot el „asuprește” această femeie care de 18 ani suporta lipsa demnității umane. Dar prioritatea pentru Dumnezeu rămâne omul, așa că Mântuitorul Hristos o vindecă pe ea, iar acesta, „îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu”.
De ce spun că este o prioritate pentru Mântuitorul Hristos restabilirea demnității umane? Simplu! Mântuitorul Hristos predica într-o zi de sâmbătă în sinagogă. Adică El îi învăţa pe oameni cuvântul lui Dumnezeu. Dar vede în mulțime pe această femeie și își întrerupe predica: „ … a chemat-o și ia zis: Femeie ești dezlegată de neputința ta”.
Mântuitorul Hristos a venit în lume ca să o mântuiască prin cuvânt și prin iubire. Păi din text chiar vedem că El prin cuvânt, în sinagogă, îi învăța pe oameni. Dar tot din text vedem cât de mare era iubirea sa de oameni, încât întrerupe cuvântul, pentru a îl întări mai apoi cu iubire, adică cu vindecarea acestei femei.
Dragii mei,
Ați văzut în prima parte a cuvântului meu care era „prioritatea” cea mare a lui Dumnezeu, dar vreau acum să vă arăt, din păcate, care sunt prioritățile noastre.
Revolta mai marelui sinagogii, deranjat de faptul că Mântuitorul vindecase pe cineva în zi de sâmbătă, adică de sărbătoare este o oglindă a revoltei fiecăruia dintre noi, la bucuria aproapelui nostru.
El chiar și-a motivat revolta împotriva lui Hristos, pentru faptul că restabilise unei femei demnitatea umană, invocând și parafrazând porunca a IV-a din Lege, adică: „Adu-ți aminte de Ziua Domnului ca să o sfințești”. Acesta ia cuvântul și spune poporului: „Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind dar într-aceasta, vindecați-vă, dar nu în ziua sâmbetei”.
Un om îi făcuse program lui Dumnezeu, când să vindece și când să nu vindece. Programul bănuiesc că era de 8h pe zi și pauză de masă!.
Lăsând gluma la o parte, este oarecum penibil ca un om să Îl condiționeze pe Dumnezeu, sau mai bine spus, să traseze prioritățile lui Dumnezeu chiar și printr-o poruncă dată de El.
Din atitudinea lui Hristos vedem că dragostea lui față de oameni este mai mare chiar și decât porunca.
Nu schimbă cu nimic, minunea săvârșită de Mântuitorul Hristos, prăznuirea zilei de odihnă. Deoarece el vorbește în sinagogă, pe femeie o vindecă tot în sinagogă, iar răspunsul dat împotriva acuzelor, Hristos Îl dă tot în sinagogă. Cumva, vedem că Mântuitorul nu „părăsește” spațiul acela sacru al iudeilor. Exemplul dat de Hristos pentru a mustra pe cei care Îl criticau că vindecase în zi de sărbătoare este unul simplu pentru societatea respectivă și foarte ușor de înțeles pentru noi.
Oricare dintre cei de acolo în ziua sâmbetei trebuiau să meargă și să își îngrijească animalele, astfel teoretic, încălcau porunca. Seamănă aș spune eu cu genul acela de credincioși care bat sute de cruci la slujbă, spun „Doamne ajută” de 300 de ori într-o oră și când ies din Biserică și aproapele lor care nu mai are demnitate și stă cu mâna întinsă, dezbrăcat, nemâncat și murdar le cere ceva, se țin de nas și merg mai departe motivând că folosește banii pe altceva.
Vedem cumva că Mântuitorul face o comparație cutremurătoare: om, reprezentat de femeia gârbovă, prioritar pentru Dumnezeu și animal, reprezentat de asin sau măgar, prioritar pentru noi.
Astăzi, comparația aceasta este evidentă!
Avem atâția copii abandonați de cei ce le-au dat viață, dar noi creștem animale și le acordăm acestora atenție mai mare ca oamenilor. Avem atâția copii „gârboviți”, dar noi mergem să ne „adăpăm asinii”.
Nu vreau să cert pe nimeni astăzi, deoarece m-aș certa pe mine însumi și în ultimul timp o fac destul de des. Vreau doar să vă rog ca anul acesta să încercăm să nu mai fim ipocriți. Să îl așteptăm pe Hristos demni și zâmbitori. Să ne bucurăm cu bucurie mare de Nașterea Lui și de prezența celor dragi nouă.
Să fim demni fraților pentru că Hristos prin Nașterea Sa restabilește demnitatea umană și ne dă posibilitatea de a sta verticali înaintea lui Dumnezeu dacă avem o viață bineplăcută Lui. Amin!
Prof. Teolog Drd. Alin Bolboașă – Șofaru
Colegiul Național „Ion Minulescu” – Slatina
