Plagiatul nu este doar o infracţiune morală, ci o boală. Despre plagiat, aspru criticat, scrie şi poetul pământului românesc, Ion Anuţa, în ale căror versuri regăsim o crudă realitate. Poezia nu are nevoie de alte comentarii, ea trebuie citită.
PLAGIATORII
E-adevăr, nu-i aparență,
Avem domni prin parlament,
Suferind de opulență,
Și-un jenant comportament.
Că-s acolo … știm de-acuma,
Pe ce căi au avansat.
Dar vedeți… s-a-ngroșat gluma!
Domnii au și doctorat!
Cumpărându-și doctorate,
Acest soi de agramați,
Făr’ de carte… vor s-arate,
Că sunt domni mari… cultivați!
De-i întrebi, nu știu prea bine,
Cum se face că l-au luat.
N-au nici jenă, nici rușine,
C-au furat prin plagiat!
Ei sunt hoți și fură-ntr-una,
Totu-n țară-i pe furate.
Dar trăii să văd acuma,
Și șmenari de doctorate.
A fura… nu-i lucru mare,
De-ani de zile-s la furat.
Au furat ei… milioane,
Ce conteaz-un doctorat!
Dar să fure doctorate,
Le trebuie-ndrumători,
Somități cu multă carte,
De elită profesori!
Și-au găsit, cum vedem bine,
Oameni fără demnitate,
Profesori fără rușine,
Precupeți de doctorate.
Ei vând, la cei fără carte,
Cum se-ntâmplă-n iarmaroc,
Diplome de doctorate,
La oricare dobitoc.
A fost coadă la tarabă,
Unii luau chiar două, trei,
S-au vândut ca pâinea caldă…
Asta marfă…! Dragii mei!
Au avut vânzare bună…
Clientelă… berechet!
De domni mari fără cultură,
Din primării, parlament!
Acești papagali de soi,
Găunoși la cap ca nuca,
De ani, fac legi pentru noi,
Și ne fură-ntr-una munca.
Niște loaze secături,
De aiurea adunați,
Puși pe liste dragi români
Pentru voi ca să-i votați.
Ce-o zice posteritatea,
Profesori cu multă carte,
V-ați vândut onestitatea,
Cârpăcind la plagiate.
ION ANUȚA
sâmbătă – 29.X.2016
