Managerul actual al Spitalului Județean de Urgență Slatina, Elena Vișan, trebuie băgată, de urgență, în ședință! Și, dacă nu ține, trimisă, tot atât de repede, la un cabinet de psihoterapie! Dăcă nu e cumva prea târziu…
Mai precis, aceasta a decis că la spitalul pe care îl conduce e nevoie de zece aparate noi de hemodializă, necesare pacienților care fără această procedură medicală și-ar pierde viața. Intenția acestei achiziții contravine bunelor practici ale sistemului ticăloșit. Căci, în România, povestea e de când lumea: statul e prost, iar privatul se dezvoltă repede pe spatele său.
Practic, aceste aparate pun o serioasă concurență mediului privat, care face bani buni din dializarea pacienților. Reintrarea spitalului în joc, cu aparatură performantă, e fie un semn de nesăbuință din partea Elenei Vișan, fie un gest de normalitate. Într-o lume de-a dreptul anormală. În alte vremuri, pentru un asemenea gest, un manager de spital era fie promovat pe o funcție superioară, fie, simplu, pe românește: dat afară…
