În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh
Frați creștini,
Îmi programasem ca imediat după lansare de carte să mă reîntorc la școală, adică să conduc aproximativ 350 de km.
La insistețele alor mei am ales, în schimb, să dorm câteva ore și să plec spre Mediaș, dimineața la ora 03:00, împreună cu sora mea. Am ajuns fără probleme, iar a doua zi, după ce mi-am terminat orele, mi-am reluat drumul spre casă.
Bineînțeles că nu am respectat restricțiile de viteză, trecând peste limite chiar și cu 20 sau 30 de km în plus. În comuna Mărunței, adică la maxim 10 km de casă, după ce reușisem să alunec ușor fără să sesizeze nimeni lipsa interesului meu față de limitele de viteză, ca de nicăieri, de sub un pom bătrân, în fața mea răsare un polițist, care mă trage pe dreapta.
Sigur că eram conștient de ce urma să se întâmple, așa că în mintea mea au apărut extrem de tacticos formulate SCUZE .
Polițistul mi-a cerut actele la control mi-a spus de ce am fost oprit în trafic și că trebuie să aștept până completează el amenda.
A fost momentul în care din gura mea au ieșit numeroase scuze care mai de care mai plauzibile : că vin de departe, că mai am doar 10 km, că mi-a ieșit o mamaie în față și bineînțeles că am oprit și apoi a trebuit să accelerez puțin ca să ajung la o viteză normală, că este prima dată când sunt tras pe dreapta, etc.
Ba, mai mult, chiar și sora mea, conștientă de faptul că eu greșisem, a încercat să mă scuze la polițistul care începuse să zâmbească ușor. În mintea mea chiar se înfiripa gândul ca să îi dau și lui ceva, doar-doar mă lasă în pace și scap cu un avertisment. După ce m-a lăsat să mă scuz, cam 10 minute, domnul polițist mi-a spus clar: „Ați depăsit limita de viteză în localitate, deci ați încălcat regulamentul valabil pentru toată lumea, astfel încât vă rog să așteptați până scriu amenda. ”
Am așteptat, de această dată, liniștit, amenda, chiar mare pentru micul meu salariu, și am plecat de acolo supărat culmea, nu pe mine că greșisem, ci pe polițistul care stătea pe marginea drumului făcându-și datoria, în așteptarea unui nou șofer care nu respecta regulile și care, bineînțeles, urma să se scuze.
Dragii mei,
Îmi dau seama că, de multe ori, Mântuitorul Hristos se îmbracă în haine de polițist și ne trage pe fiecare dintre noi pe partea dreaptă a drumului.
Din păcate, mulți refuzăm categoric să oprim la semnalul Lui și dacă oprim de fiecare dată ne găsim scuze înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele făcute.
Ne grăbim atât de mult pentru dorințele trupului nostru că uităm cu desăvârșire bucuriile sufletului.
Când mergi cu viteza legală, în primul rând ai siguranță pentru trupul tău, dar te și poți bucura de ce cuprind ochii tăi în stânga și în dreapta, adică te bucuri de prezența lui Dumnezeu, care sălășluiește în creația Sa. Ne spune Psalmistul David că: „Cerurile spun Slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria”.
Grijile lumești, că despre ele ne vorbește Sfânta Evanghelie din această săptămână, nu fac altceva decât să ne oblige a accelera fără să respectăm indicatoarele puse de Biserică, pe drumul acesta al vieții noastre. Așa mare viteză avem încât îi lăsăm pe Mântuitorul Hristos, pe Fecioara Maria, pe Sfinți, undeva pe marginea drumului și nu luăm deloc în seamă avertismentele lor.
Ne scuzăm de fiecare dată în fața lui Dumnezeu când depășim limitele, căutând motivații puerile pentru păcatele noastre. „Nu merg la Biserică astăzi, prefer să dorm pentru că am gonit toată săptămâna pentru agoniseala trupului meu”. Probabil este cea mai penibilă scuză adusă lui Dumnezeu. Șase zile le lucrezi pentru trupul tău și câteva ore ți se cere să le oferi pentru sufletul tău, dar tu îți găsești scuze.
Ultimele trei versete din Evanghelia de astăzi cuprind exact referire la indicatoarele puse pe drumul vieții noastre.
„Deci, nu duceți grijă, spunând : Ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
Că după toate aceste se străduiesc neamurile, știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste se vor adăuga vouă”, Matei VI, 31 – 33
Regulile acestea de circulație ale drumului vieții nu se impun. Ele sunt asemenea celor civile. Dacă le respecți, îți poți continua drumul în pace. Dacă însă le încalci, asemenea mie și altora asemenea mie, Dumnezeu, prin marea Sa iubire de oameni, apare pe marginea drumului și ne trage pe dreapta, mustrându-ne, dându-ne „amendă”, atunci când este cazul, pentru a ne face conștienți să nu mai alergăm să strângem în hambare sau să ne îngrijim cum ne îmbrăcăm, sau ce mâncăm. Ne îndeamnă să privim păsările cerului de care El are grijă, să nu moară de foame, sau să ne uităm la crinii câmpului cât de frumoşi sunt ei îmbrăcați și, mai ales, ne convinge că: „Și cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? ”, Matei VI, 27.
Dragostea acestui Dumnezeu, care ascultă tăcut scuzele noastre penibile, se concretizează prin dreptatea și bunătatea unui Tată care te mustră, te amendează, dar te iartă lăsându-te să îți continui drumul conștient fiind însă, cu amenda sau avertismentul în mână, că ai greșit și că ai primit după faptă și răsplata ta.
Suntem în plină campanie agricolă de recoltare a grâului și privesc cum fiecare dintre dumneavoastră, cu mine în frunte, ne grăbim să strângem recolta și să depozităm pentru a avea ce să mâncăm, ce să vindem, dar uităm cu desăvârșire că toate aceste roade sunt grija lui Dumnezeu față de noi.
Mesajul meu pentru dumneavoastră este că eu am fost „amendat” de Mântuitorul Hristos, care stătea pe marginea drumului pentru că m-am grăbit spre cele ale trupului neluând în seamă cele ale sufletului meu. De aceea vă rog reduceți viteza pe drumul vieții și haideți să ne îngrijim de cele ale sufletului, să moștenim Împărăția Cerurilor și să primim dreptatea lui Dumnezeu împreună cu cele necesare existenței noastre Amin!
Prof. teolog Alin Bolboaşă Şofaru
