Nu e o noutate: nici Dumnezeu, dacă va coborî pe pământ și va veni în Slatina pe 5 iunie, nu-l va pune pe Bălașa, pupila lui Gigel, discipolul de ieri al lui Darius Vâlcov, omul pe care îl trimitea Bălășescu după țigări, primar la Slatina…
Nu merge! Și nu e o constatare a editorului de față. E o stare de spirit existentă în Slatina, atunci când lumea se întreabă: „Da’ ăsta cine mai e?” și o dominantă în cadrul echipei din jurul celui care a fost impus să fie ceea ce joacă astăzi prost: candidat al Partidului Național Liberal la Primăria Slatina.
Fără lipici la electorat, luat pe de-a-ntregul sau separat, pe criterii de vârstă, sex, pregătire profesională, fără o platformă care să atragă, în care să existe și altceva decât elemente de campanie, specifice comunelor (vezi ideea cu Centru Medico-Social), cu proiecte de genul celor implementate la Crîmpoia (sic!) sau la Osica de Sus, personajul nu e interesant. Nici măcar pentru corpul profesoral din Slatina, despre care spune că îl susține. E greu de crezut că un Buzdugan de la „Minulescu”, un Cîciu de la „Greceanu”, făuritori de generații excepționale, vor investi într-un profesor nedesăvârșit, de educație fizică. Mai mult, chiar și Gigel, făuritorul de candidat la Slatina, vede și uneori recunoaște că a dat-o în bară cu alegerea sa…
Pe fondul schimbării de candidați, al alegerii unor soluții aduse dintr-un alt profil (vezi experimentul interesant numit Marian Munteanu de la București!), și la Slatina se poate! Azi, mâine… mai e timp! Pentru un șoc emoțional, pentru un vuiet care să se transforme, treptat, într-o intenție de vot.
Omul capabil să genereze curentul produs din valul așteptărilor e Gabriel Dima Buliteanu. Un liberal din convingere, nu din interes, unul de-al lor, așezat exact pe un profil de așteptare. Buliteanu e natural. Nu gândește și nu face nici cel mai mic efort pentru a apare altfel, a-și lua o mască pe care, ulterior, să o considere identitatea sa vizuală. E iubit de ai lui, din partid, iar Slatina de astăzi, formată din bazinul indecișilor și al nehotărâților, îl privește cu simpatie. Îl vede ca pe un om, nu ca pe o față dintr-un chip de afiș electoral. Are charismă, atât cât trebuie. Nu-și pregătește niciodată felul de a fi, raportat la persoana pe care o are în față. Vede omul din fața sa ca pe o ființă și nicidecum sub forma unui potențial ins cu drept de vot. Are definiția schimbării la el, prin atitudine și naturalețe.
Cu un asemenea bagaj la purtătorul Gabriel Dima Buliteanu, cu un profil de perdant garantat gen Marius Bălașa, pe fondul schimbărilor de ultimă oră care se petrec în dreptul candidaților anunțați la înalt nivel, și Slatina poate suferi un șoc pentru a conta și PNL în ecuația alegerilor din 5 iunie. Altfel, apa rece care în mod normal nu e bună nici în cizmele de cauciuc, e drogul ieftin pe care-l iau liberalii atunci când cred că Bălașa poate câștiga la Slatina alegerile în fața PSD.
Buliteanu e o soluție! Nu de criză, ci de cursă lungă. Odată ajuns primar, are capacitatea să schimbe modul de a face administrație locală în Slatina. E suficient de detașat de ceea ce, pentru alții, înseamnă administrația: un mod de căpătuială de pe urma căruia pot parveni în viață. Și în esența acestor ultime rânduri se ascunde tragedia unor edili de pe la noi sau din alte părți ale țării, ajunși pribegi în sistemul penitenciar…
