La moartea USL-ului, n-am văzut lacrimi populare şi nici un sentiment de compasiune din partea cuiva dintre cei, nu puţini la număr, care au crezut în acest proiect politic. Vor rămâne pentru posteritate tentativele lacrimogene ale primului-ministru Victor Ponta, atunci când, cu câteva ore înainte de despărţirea oficială, anunţată de cei de la PNL, s-a smiorcăit ca un pisoi proaspăt înţărcat de la ţâţa maternă, nevoit dintr-odată să se descurce singur cu hrană şoricească.
La moartea USL-ului, chiar dacă unii încearcă să-l rebrenduiască în cel mai chinezesc stil cu putinţă, apelând la zănatecul Tăriceanu şi la construcţii artificiale derivate din USD, eşecul e vizibil pentru toată lumea. Poate cel mai mare eşec din spaţiul public, petrecut în România, după crima din 25 decembrie 1989.
Singurul aspect pozitiv, în zona resursei umane, e salvarea lui Crin Antonescu, cel care, după trei ani de bejanie în pustiu, redescoperă idealurile dreptei, părăsind domiciliul putred în care s-a aflat în concubinaj cu discipolii lui preaînchisul Adrian Năstase.
La Olt, vizavi de aceste aspecte, lucruile sunt complicate. Pentru liberalism, pentru ideea de dreapta, dar şi pentru viitorul omului politic Gigel Ştirbu. Cel care şi-a asigurat deja dreptul de a avea scris, pe piatra funerară, titlul de ministru al Culturii. Unul la care Cărtărescu, Liiceanu, Pleşu au visat, dar nu au ajuns până acum. Nu contează, din această perspectivă, ce va face organizaţia liberală de la Olt la europarlamentare. Aici, nu este principala problemă…
Gigel Ştirbu, ca preşedinte al Organizaţiei PNL Olt, are de ales între a fi concubin la interesul stângii de la Olt sau de a-şi asuma, în mod real, poziţia de lider al opoziţiei dintr-un judeţ unde chiar e de spus şi de făcut ceva, din acest punct de vedere. Un concubinaj ar fi mai ieftin, mai la îndemână pentru clientela politică a liberalismului din Olt şi chiar aducătoare de profit pentru nişte clienţi ai banului public, tot din această zonă.
Chiar sună bine această scenetă, în care Ştirbu ar putea mima rolul de combatant, atacându-i dimineaţa pe cei de la centru, iar după-amiaza, la cafea, cu Stănescu şi Oprescu. Însă, poporul ăsta oltean nu e prost deloc. Aşa cum fatal gândesc licuricii politici ai momentului. Nu va merge să te prefaci adversar cu ceva de care ai nevoie!
Într-o altă ordine, preşedintele actual al organizaţiei liberale de la Olt ar putea să joace corect şi să atace real ursul pesedist. Nu e vorba de o bătălie axată pe atacuri la persoană, deşi în politică aceste lucruri dau bine. Nu ar fi nevoie decât de a scoate din şifonierul cu vechituri acele schelete ale social-democraţiei, aparent, bine ascunse în prezent. Ca accesoriu s-ar mai cere, poate, şi o monitorizare reală a actelor şi faptelor social-democraţiei de la Olt. Care nu sunt cele mai ortodoxe aspecte ale vieţii publice din zona spaţiului oltean.
Ştirbu are de ales între cele două ipoteze: între Antonescu – liberalul visător, dispus să meargă şi dincolo de capăt în numele unei idei, şi între pragmatismul înfiorător afişat de umbra marelui om politic ce a fost Călin Popescu Tăriceanu. Va fi greu să lupţi împotriva celor două sisteme: cel care guvernează grupul social-democrat de la Olt, cel al clientelei proprii de partid, avidă de privilegii administratrive, generatoare de prosperitate pentru individ şi familia sa. Ce va fi, rămâne de urmărit şi de văzut…
Credeti ca toti directorii de deconcentrate din tara sustinuti de PNL isi vor da demisia dupa EXEMPLUL dat de Antonescu !? Oare ,vor parasi corabia PNL pentru a-si pastra scaunele sau vor invoca faptul ca au promovat un concurs ? Vor recunoaste(ei,directorii) ca au promovat un concurs “aranjat” ? Eu nu cred !