A acceptat, în 2012, să vină acasă. La Colonești. A fost, pentru el, o provocare să se înscrie în competiția pentru funcția de primar al comunei natale. De ce a făcut-o? Este o întrebare la care, într-un interviu dat pentru Ziarul de Olt, acum aproape un an, primarul de astăzi al Coloneștiului a evitat evitat să delimiteze, tranșant, ce l-a chemat spre ale sale meleagurile natale. Să recunoaștem deschis: fiecare dintre noi face, de multe ori, raportat la locurile dragi, gesturi inexplicabile!
Venea acasă atunci, după o carieră de succes în fotbalul mare românesc. În Pitești îl recunosc oamenii pe stradă și îl salută, iar pentru copiii care învață tainele acestui sport, la centrul care poartă numele lui Nicolae Dobrin, e un model de perseverență.
A muncit responsabil pe teren. A tras din greu. Rar, pe suprafața de joc, l-am văzut purtând mănuși, atunci când afară era un ger de crăpau pietrele. Semn că, atunci când pui suflet, nu te împiedici de niște grade cu mult sub zero…
După ce a devenit primar, nu și-a uitat obiceiul și a considerat că nu trebuie să facă decât ceea ce trebuie pentru ca numele de Stan, de la Colonești, să rămână acolo unde, pe înălțimea ștachetei a fost urcat de tatăl său, mult prea cunoscutul Nicolae Stan.
A fost atent în acest mandat de primar, apropiat de capăt, la problemele comunei pe care, oricum, le cunoștea. A răspuns prezent de fiecare dată când aici oamenii au avut nevoie de primar între ei. În 2014, la sfârșit de iulie, după prăpădul de la inundațiile venite dintr-o ploaie cum nu s-a mai văzut în istoria măsurătorilor, Mircea Stan a pus și umărul, și vorba bună, și priceperea sa administrativă, în repararea bunurilor afectate. Nu a stat în primărie bazându-se pe o recunoștință apriorică din partea cetățenilor localității. A făcut drumuri pe la autorități județene, uneori, răzbunătoare, pentru slobozenia gurii tatălui său, pe la instituții centrale, pentru a convinge oamenii că și Coloneștiul face parte din județul Olt, din România. Țara aia veselă și tristă în același timp…
Practic, sub mandatul lui Mircea Stan, instituția publică, respectiv primăria condusă de el, e dedicată oamenilor de aici. Iar, și ei, beneficiarii administrației, simt pe deplin acest lucru.
Acum, în prag de alegeri, căci doar în martie și aprilie nu e început de campanie, pentru ceea ce se va vota în primele zile ale lui iunie, Mircea Stan e într-o cumpănă. Căci, trebuie să aleagă: în a continua să fie primar la Colonești, acolo unde îl vor și oamenii, sau să-și urmeze instinctul de sportiv de performanță și să opteze pentru a fi alături de nașul său, Ioan Andone (un nume consacrat din fotbalul românesc), partener într-un proiect provocator, interesant și bine remunerat, undeva într-un capăt de lume, unde cei de acolo au nevoie de oameni pricepuți pentru a desluși treaba cu fotbalul.
Alegerea e grea, aproape imposibilă, dar într-un fel anume, timpul nu are răbdare și nu-l va mai lăsa, pe Mircea, fiul lui Nicolae Stan din Colonești, să stea prea mult pe gânduri. Decizia îi aparține, iar oricare va fi aceasta, opțiunea refuzată va rămâne ca un lucru neîmplinit, menit să-l urmărească multă vreme, din momentul deciziei sale încolo. O ofertă generoasă din fotbal ar fi împlinirea pentru un fotbalist, iar un nou mandat de primar ar fi o provocare căreia, cu greu, i se poate spune „nu!”
De va merge în Golf, să antreneze, primar la Colonești s-o găsi cineva… De va rămâne acasă, poate că și Ioan Andone va căuta în altă parte…
