Prima atestare documentară a bisericii din satul Teslui datează din 23 septembrie 1799, când într-o carte a ispravnicilor de Olt, sunt menționate și numele a doi clerici locali: „Cartea ispravnicilor de Olt către Alexandru Moruzi Vodă, privitoare la pricina de judecată dintre Constantin şi Niculaie, fiii răposatului medelnicer Scarlat Fiotu, Dumitrache Slătineanu, moşnenii din priseacaşi pitarul Şerban Racoviceanu ”zestraşi fiind în hotar moşii Curtişoara” pentru încălcarea moşiilor Şerbăneşti şi Priseaca. Prisăcenii arată zapisul din 7131 . . .apoi un alt zapis al Ancuţii (Cantacuzino), din anul 1727 ”earăş de la mâna gineri-său Matei Călinescu” că-i vinde moşia Chirileşti, care iaste alături de Curtişoara i cu Racovăţ”. Se aduc de părţi martori: Bănăţoiul, logof. Pitarului Şerban ”aduse pă un popă Ion i popa Toma şi alţi locuitori ot Tezlui, oameni tot ai dum(nea)lui: ungureni, zic că au venit în ţară de ani 23 . . ”..
În 1824, Catagrafia Episcopiei Argeşului menţionează că lăcaşul de cult este unul din lemn, cu hramul „Sf. Troiţă”, construit pe moşie boierească, având slujitori pe preoţii Ioan şi Banul.
În anul 1845, Catagrafia Protopopiatului Mijlocul din județul Olt, amintește de aceiași biserică a „ungurenilor”, ca fiind construită din lemn. Ca și slujitori, amintește pe: pr. Ioan Duhovnicul, hirotonit în anul 1800 și decedat în anul 1845; pr. Chiriac, hirotonit în anul 1839, respectiv pr. Nicolae, hirotonit în anul 1829. De asemenea, din document mai reiese faptul că biserica se afla pe moșia serdarului Dobre Cacalețeanu, enoria având 72 de familii.
La 13 ianuarie 1860, protopopul Andrei Pascal al Slatinei anunța Cancelaria Episcopală a Argeșului că biserica de lemn are sfântul prestol stricat, de aceea ordonă închiderea. La 26 octombrie 1866, același protopop raportează faptul că preotul Nicolae Toma l-a informat că „duminică 23/24 curent, orele 10.00 a luat foc biserica, fiind de lemn, arzând toată până la temelie și odoarele sfinte și obiectele aflate într-însa”.
Astfel, în perioada 1896-1897 a fost construită o nouă biserică în satul Teslui, care va primi hramul „Sf. Cuv. Parascheva”, de cărămidă, pe locul celei arse, lucrare săvârșită tot cu sprijinul locuitorilor satului, conform uneia dintre pisaniile existente în biserică: „Această biserică, cu hramul Sfânta Paraschiva, s-a zidit în anul 1897, de către enoriaşii satului Teslui, cu concursul lui Dragomiroiu cu soţia Rada, Barbu Racheru, Ion Popescu şi Oprişan Vernescu, maistru zidar fiind Bogdan, iar pictura executată de Dumitrescu Strejeşti. Dumnezeu să le ajute la toţi”. Trebuie menționat faptul că pisania originală avea următorul conținut: „Această sfântă și dumnezeiască biserică cu hramul Cuvioasa Maica noastră Paraschiva s-a zidit din temelie, din nou, de (c)titorul Marin Dragomiroiu cu soția sa, Rada, Barbu Racheru, Ion Popescu și dl. Oprișan Vernescu, arendașul moșiei Teslui și s-a început la anul 1896. S-a terminat la 1897, când s-au și sfințit de către P.S.S. Părinte Episcop al Eparhiei Argeșului Gherasim, în zilele Regelui României Carol I”.
La 19 septembrie 1916, protopopul din zonă îşi anunța superiorii cu privire la finalizarea lucrărilor de renovare la biserica din Teslui, mai puțin pictura, deoarece la această lucrare era angajat un pictor de origine germană, luat ulterior prizonier de război.
În perioada 1897-1945, biserica din satul Teslui a fost filie a bisericii din satul vecin, Cherlești, iar paroh, în perioada 1897-1934, a fost Pr. Iconom Pavel Efrimescu, absolvent al Seminarului Central din București.
În urma cutremurului din 1940, biserica a fost grav afectată, lucru ce a dus la zidirea ei în forma actuală, în anul 1942, prin ajutorul financiar al moșierului Nicolae Bădulescu și al soției sale, Ariclița, al inginerului Nicolae Stoicoiu (proprietar în satul Dobrotinet), a lui Ion D. Nițescu (proprietar în Curtișoara), precum și al preotului Spirache Geană. Acesta a fost slujitor al bisericii din satul Teslui (paroh al bisericii din Cherlești) în perioada 1940-1945, an în care filia Teslui s-a transformat în parohie. Pr. Spirache Geană s-a născut în anul 1909, fiind absolvent al Liceului „Radu Greceanu” din Slatina și al Facultății de Teologie Ortodoxă din Chișinău, obținând licența în anul 1934, sub coordonarea ilustrului Pr. Prof. Dr. Cicerone Iordăchescu. În perioada 1948-1952 a fost deținut politic la Aiud și Canal, iar după eliberarea din închisorile comuniste a revenit la Parohia Cherlești, unde a rămas până la pensionarea sa din anul 1995. Pe parcursul vieții, s-a învrednicit cu distincția de sachelar, în anul 1943, acordată de episcopul Grigorie Leu al Argeșului, și cea de iconom stavrofor, acordată de episcopul Iosif al Râmnicului și Argeșului. A trecut la Domnul pe 18 iunie 2004.
La 2 iulie 1947, biserica a fost sfințită de către episcopul Iosif al Argeșului, alături de un sobor de preoți și diaconi, dintre care amintim pe: Protoiereu C. Ceaușescu al Slatinei, Pr. Ic. Spirache Geană, Pr. Ic. Florea Mustață, Pr. Ion Runceanu, Pr. Fl. Vișinescu etc.
În urma cutremurului din 1977, biserica a fost din nou avariată, efectuându-se cu această ocazie alte lucrări de consolidare cu beton armat, pe această cale fiind refăcut şi acoperişul.
În anul 1981, biserica a fost pictată de pictorul Valeru Deaconu, precum dovedește una dintre inscripţiile aflate pe peretele vestic al lăcașului de cult: „Pr. PS. Iosif Consilier Pr. Călin Ion Protopop Trandafir Ion, Pr. Marinescu Ghe. Turcu Dumitru, Ghe. Şt. B. Racheru, Dragonu N. Ghe. Vişan Constantin, Ionescu D. Marin, Stăncioiu Dumitru, Tudorică Constantin, Ghenoiu Stancu, Racheru Vidu, Vişan Vasile, Costea D. Ilie, Aneta Stănculescu, Zoica Pr. Mustaţă, Constantin Dumitru, Sandu Tudor, Dragonu R. Ilie; şi cu concursul enoriaşilor din satul Teslui. Reparat în 1980 de Nicolescu Nicolae. Pictată în 1981, pictor Deaconu Valeru”.
În ceea ce privește arhitectura, biserica are o formă clasică de treflă, pridvorul actual fiind închis, cel inițial deschis, susținut de mai multe coloane. Turla este una centrală, susținută pe naos, având o înălțime în formă de octogon de 2 m, apoi cilindircă pe restul de 2,8 m. Aceasta este susținută pe niște pandantivi, care, la exterior, formează o bază pătrată, turla având opt ferestre în partea superioară. Altarul este mic ca suprafață, fiind luminat de o fereastră poziționată în partea estică, având, în zona sudică, o nișă săpată în zid, iar în partea de nord un loc pentru proscomidiar.
Absidele laterale au o formă semirotundă la interior, cu raza de 1,8 m, iar înălțimea de la podea la arcul absidei este de 4,8 m. Pronaosul are formă dreptunghiulară, având laturile de 6,6 m, respectiv 3,7 m, fiind luminat de cele patru ferestre, dispuse pe fiecare latură, în mod egal. De asemenea, biserica prezintă și cafas, poziționat în pronaos, deasupra ușii de la intrare. Pictura este realizată în tehnica tempera grasă, neavând vreo particularitate aparte.
Biserica nu are un fond de carte veche sau obiecte de patrimoniu, însă pe filele unei Evanghelii, datată 1883, se poate observa o însemnare a episcopului Iosif al Argeșului, datată 1947: „Dela 2 iulie 1947 când, împreună cu sobor și norod binecredincios, am resfințit biserica Cuv. Maica Parascheva din Teslui-Olt, după restaurarea ce i s-a făcut sub conducerea duhovnicească și preoțească a Pr. Spirache Geană și Pr. Fl. Mustață”. De asemenea, pe filele aceleași Evanghelii se păstrează și alte însemnări, scrise de Pr. Spirache Geană: „În noapte de 18-19 iulie 1941 rupere de nori, cu mare înec și mari pagube”; „1941-1942. O iarnă foarte grea – geroasă și bogată în zăpadă. Începe de la 15 Noiembrie 1941 la 21 Martie 1942, cu viscol, cu ger aspru. Peste tot lipsă mare de nutreț și alimente pentru vite și populație. Pe deasupra războiul și lipsurile sale. Cu gândul la Dumnezeu ne mai putem ține nădejdea de mai bine (…) 21.III.1942”; „Anul 1942 în luna Aprilie primele zile, mari alunecări de pământ și surpări de dealuri, cari înspăimântă pe toată lumea”; „1942: 8-10. Întâlnesc pe Dl. Ing. Stăncoiu din satul Proaspeți, mergând spre Slatina. Pun problema refacerii bisericii. Hotărâm să contribuie”; „11.8.1942. La Dl. N. Bădulescu, cu Dl. Ing. Stoicoiu discutăm refacerea bisericii. Rămâne îndeplinirea lucrurilor”.
Prof. Dan ANASTASESCU
Bibliografie:
IONAȘCU, Ion, Biserici, chipuri şi documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1934;
IONAȘCU, Ion, Catagrafia Eparhiei Argeș pe 1824, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1942;
IONESCU, Pr. Ioan, „Catagrafia Protopopiatului Mijlocul, județul Olt, la 1845”, în revista Mitropolia Olteniei, IX (1957), nr. 1-2;
MAVRODIN, Prof. Teodor, Episcopia Argeșului (1793-1949), Ed. Europroduct, Pitești, 2005.
