Unul dintre cele mai importante, mediatizate deopotrivă, procese penale de pe rolul Tribunalului Olt, merge pe repede înainte. 13 inculpați, omul de afaceri Mircea Ungureanu, primarul ales al comunei Vitomirești, Robert Rotea, în cauză fiind oameni de afaceri, funcționari publici au avut termen miercuri, 9 aprilie 2025 la Tribunalul Olt.
Cauza are la bază presupuse fapte ilegale săvârșite de cei de mai sus în legătură directă cu atribuirea și lucrările la o modernizarea unor drumuri din comuna Vitomirești. Procesul, conform Constituției, ar trebui să fie echitabil, părțile, acuzarea și apărarea să ridice în fața judecătorului de caz argumente pro causa, cu scop final, aflarea adevărului. Numai că, prezumția de nevinovăție este coborâtă sub nivelul normei de drept, iar imixtiunile acuzării în derularea procesului devin tot mai evidente. Din termen în termen.
La data de 9 aprilie a fost citat ca martor fostul șef al Corpului de Control din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții – structura centrală, Corneliu Leonard Dincă. Acesta a fost audiat pentru că a făcut un control din partea ISC în legătură cu stadiul fizic al lucrării. Declarația sa, evazivă, dominată de incertitudine, nu vine să lămurească ce avem, de fapt, la Vitomirești. O investiție finalizată sau una în curs de derulare. Aici fiind cheia întregii cauze. Martorul Corneliu Leonard Dincă nu a reușit să delimiteze acțiunea sa profesională de o colaborare în exercitarea funcției cu reprezentantul acuzării. Ceea ce este nepermis și în afara legii. Iar, justiția nu se face pe presupuneri sau nu ar trebui. Mai mult, în aceeași notă de sugestie din partea DNA, în urmă cu două termene, un alt martor, fost inspector ISC, Florian Preda, lasă să se înțeleagă că acțiunile sale au fost, întrucâtva, validate de procurorul de caz.
În fața judecătorului, martorul Dincă, sub jurământ, a admis că a vorbit cu procurorul, dar că asta s-ar fi petrecut posterior finalizării controlului și elaborarea raportului. Ceea ce e temeiul celor de mai sus.
Evaziv, confuz, martorul a evitat răspunsuri precise la întrebări concrete puse de avocații din cauză. Frica de jurământul făcut în fața legii și a lui Dumnezeu sau teama de a nu fi acuzat de mărturie mincinoasă. Sub ochii judecătorului, lăsând imparțialitatea în afara sarcinii profesionale, reprezentantul Parchetului de la proces a devenit avocat pentru martor refuzând întrebările pertinente ale apărătorilor, cei îndreptățiți să obțină clarificări asuprea depoziției lui Corneliu Leonard Dincă. Când acuzarea și judecătorul fac front comun, vădit împotriva acuzaților, actul de la Tribunal nu mai e justiție. În sprijinul celor de mai sus sunt înregistrările produse în timpul termenului dar și declarația unuia dintre apărători, renumitul avocaz Răzvan Crăciunaș. Iată ce spune acesta în termeni specifici față de această audiere a unui martor care a făcut mențiuni dar pare că nu vrea să spună adevărul. Răzvan Crăciunaș: „Audiat, ca martor, fostul angajat la Inspectoratului de Stat în Construcții, șef al Corpului de Control, a fost foarte abil, surprinzător de abil în contextul în care în urmă cu două termene de judecată, colegul lui a dat declarații ample și a explicat cum se realizează acest control, care este modalitatea de încheiere a elementului central din dosar, respectiv procesele verbale de recepție parțială. Noi am solicitat ca audierea celor doi martori să se realizeze la același termen de judecată. Intuiția noastră, ca apărători, este că martorul a fost pregătit pentru termenul de astăzi, a fost pregătit cum să răspundă și ce să răspundă. Nu putem face dovada aceasta noi, ca apărători, dar s-a văzut că a existat o conivență între Ministerul Public, martor și chiar instanța de judecată. Instanța s-a mulțumit ca martorul să ofere răspunsuri pe lângă sau în afara întrebărilor, fără a insista și a dori respectarea unui principiu fundamental pe care l-am mai spus, respectiv cel de aflarea adevărului. În lipsa acestui principiu nu putem fi în prezența unui proces. În lipsa respectării și garantării aflării adevărului în procesul penal, procesul capătă un caracter echivoc. Procedura penală și soluția trebuie lipsite de echivoc. Procesul are un caracter echivoc când principii fundamentale nu sunt garantate.
Instanța putea să insiste și avea această datorie în virtutea garantării respectării principiului aflării adevărului, nu să se mulțumească cu răspunsuri de ordin general. Instanța nu e lămurită, continuă să nu fie lămurită și, de aceea, noi am și formulat o cerere de recuzare. Cererea s-a respins și am crezut și am sperat că instanța va dori să se lămurească. Se pare, însă, că nu”.
Un document, probă cheie care desființează acuzarea
Cheia judecății, așa cum am precizat în preambul dar și în celelalte articole este un document așa zis proces verbal de recepție prin care acuzarea susține că odată finalizată investiția, ea nu ar fi corespuns calitativ, cantitativ conform contractului. Numai că, ISC, instituție declarată cu „Devotament și profesionalism. Pentru siguranța ta”, emite un document prin care anulează veridicitatea procesului verbal, fundament al acuzării. În adresa respectivă, asumată de inspectorul general al ISC, cu fundament în lege, pornind chiar de la legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu trecere spre regulamentul privind recepția construcțiilor aprobat prin HG 273/1994, se concluzionează sec că documentele care poartă numele de proces verbal de recepție parțială, raportat la prevederile legale, acestea nu pot fi considerate procese verbale de recepție parțială!!! Iar în acest caz judecătorul nu poate trece cu vederea această poziție oficială a ISC. În acest caz rămâne de văzut dacă adevărul va fi lasat să învingă, sau justiția imparțială să înfrângă. Dacă nu cumva relația de bună purtare dintre procurorul de ședință și judecătorul cauzei va mai respinge ceva sau va mai interpreta impropriu pozițiile de apărare ale acuzaților.
În loc de concluzii
Sună bombastic: Un proces cu decicație, o reglare de piață, eliminarea unui partener care vine în afara influenței politice, dar evoluția dosarului nu duce decât spre așa ceva. Respingerea succesivă a majorității solicitărilor apărătorilor, unidirecționarea spre favorizarea acuzării în detrimentul apărării, lipsa de reacție în audierile martorilor lăsați să spună doar aspecte evazive susțin, din păcate, rândurile de mai sus. Un astfel de proces, în această analiză jurnalistică nu este o pledoarie spre apărare în mod a prioric atunci când e vorba de cei acuzați. E doar o constatare a unor aspecte petrecute într-un proces public și transmiterea acestora spre comunitate. Concluziile aparție fiecăruia dintre cititori. În acest caz, tandemul DNA – judecător, dezechilibrează grav balanța unde trebuie să se afle, în egală măsură, justiție și dreptate. Iar asta, astăzi, este în speța Rotea, Ungureanu, șamd. Mâine poate fi la rând oricine.
