Este o chestiune care de multă vreme mă preocupă și „nu-mi dă pace”, iar ea presupune o analiză foarte complexă și pretențioasă. Tocmai de aceea, pentru a da un „RĂSPUNS” cât mai aproape de adevăr, se cuvine să schițăm istoria post-decembristă a României. Și, încă ceva: trebuie s-o facem cât mai obiectiv pentru a fi „înscrisă” în manualele de istorie, pentru posteritate și ADEVĂR!
Suntem în 2022.S-au surs peste 30 de ani de la DECEMBRIE 1989, când în ROMÂNIA s-a instaurat DEMOCRAȚIA CAPITALISTĂ. Dar ACUM, dacă „privim” realitatea în care trăim, tot mai mulți români se îndoiesc de superioritatea CAPITALISMULUI căci tocmai „EL” ne-a adus în situația de cea mai săracă națiune din Uniunea Europeană.
În 1989, NOII CONDUCĂTORI clamau că poporul „s-a trezit” dintr-un vis urât. Nu prea târziu, poporul și-a dat însă seama că nu era deloc așa, și a înțeles că GĂȘTILE și serviciile autohtone și străine l-ar fi „mâncat cu fulgi cu tot”.
Timp de câțiva ani s-a crezut că problema ROMÂNIEI este ION ILIESCU, cel care, după ce și-a „spulberat” contracandidații neagreați de națiune și a ajuns PREȘEDINTE ATOTPUTERNIC, deși cu o experiență „propagandist-ideologică” uriașă, „N-A ȘTIUT” ce este „PRACTICA REFORMELOR” pentru VIITOR. Mai mult, sub „imperiul” autorității sale, a „patronat” trei guverne de diletanți, a căror politică economică a declanșat CATASTROFA ce a generat în foarte scurtă vreme CORUPȚIA și JAFUL NAȚIONAL.
În 1996, EMIL CONSTANTINESCU era ALES pe baza sloganului de REDEȘTEPTARE a SPERANȚEI pentru români. Peste puțin timp, am realizat că era doar un slogan electoral și că speranța mult redeșteptată s-a transformat într-un „SOMN ADÂNC”. A „patronat” și el trei guverne, conduse pe rând de un PREMIER AERIAN, care n-a văzut nimic, nici l-a propriu, nici la figurat, apoi un altul, POET fără talent, încheind cu un al treilea FINANȚIST de buzunar, care au adâncit și mai mult sărăcia poporului și dezorientarea țării.
În 2000 a trebuit să alegem între Corneliu Vadim Tudor și vechiul Ion Iliescu, ultimul câștigând, dar rămânând la vechiul său stagiu de „ILICI”. De altfel, acum, tocmai din această cauză a „înflorit” ERA NĂSTASE când a „EXPLODAT” CORUPȚIA iar mafiile și-au făcut de cap. Nimeni „nu mișca” în front, presa a fost încălecată, iar uriașe „beneficii” aprovizionau „CAPITALIȘTII DE CUMETRIE”. În zadar, trebuie să recunoaștem, se burzuluia ILICI, căci cei de la PUTERE își „făceau de cap” și își „motivau” interesul pentru țară prin aderarea la NATO și apropiata aderare la U.E. drept „capete de căpătâi pentru țară”.
În 2004, s-a scăpat de NĂSTASE (el nu avea să scape de PUȘCĂRIE) și a venit TRAIAN BĂSESCU. Au fost mulți români care s-au bucurat și luând în calcul promisiunile făcute, sperau la un alt fel de trai în ROMÂNIA. Din păcate n-a fost să fie, căci corupția a continuat să înflorească, iar „mafiile” s-au simțit în continuare foarte bine. Cu „concursul” celui mai slab guvern instalat (TĂRICEANU), în timp ce economia „NU DUDUIA CI SE SUPRAÎNCĂLZEA” cu un deficit de 9% și o vistierie lăsată goală cu „OCAZIA” alegerilor din 2008, asfaltangii, videnii, cocoșii și mulți alții s-au „îngrășat” și mai tare din banul public.
Prin corupție, tot felul de AFACERIȘTI au trecut în barca puterii, în bătaia de joc la adresa națiunii care, deși făcea parte acum din Uniunea Europeană, se afla într-o postură de maximă marginalizare. Incapabili și „ALEȘII din 2008” au adâncit sărăcia poporului nereușind să facă nimic pentru a preveni CRIZA NIMICITOARE care „s-a năpustit” tot asupra celor mulți. Lucrurile s-au făcut „de mântuială” favorizând RISIPA, CORUPȚIA și ÎNAVUȚIREA clientelei politice…
Tăierile de salarii au adâncit prăpastia dintre cele 20 de milioane de români săraci și sutele de mii de „tâlhari” care „gestionau” țara. În 2012, când „S-A SCĂPAT” de ei, se spera în „NEUTRALIZAREA PRIMULUI” și că în sfârșit se vor aranja lucrurile în țara noastră, în interesul celor mulți. N-a fost să fie nici de data asta, căci NOU-VENIȚII au început să-și facă de cap, nesocotind legile și scăldându-se într-un nou clientelism politic. Au fost momente de CAN-CAN între cei doi LIDERI MARI, s-a rupt tabăra USL, s-au reconfigurat înțelegeri și alianțe în tabăra PUTERII, încât de ani buni țara este la cheremul lor făcându-și nestingheriți mendrele.
În acești ani au „transformat” DEMOCRAȚIA într-o ORDINE fondată pe atotputernicia alianței dintre clanurile politice și „exploatatorii” economici, încât ROMÂNIA a devenit un stat „debil și vulnerabil”. Românii au devenit victimele „democrației” promovate de puternicii zilei și sunt socotiți cetățeni europeni de mâna a II-a în Uniunea Europeană.
Pe acest fond de NEPOPULARITATE a GUVERNĂRII PSD, în 2014, avea să fie ales noul PREȘEDINTE – KLAUS IOHANNIS. Mulți s-au bucuruat, crezând în sloganul: „ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT”, cu o astfel de politică. Ni s-au spus multe despre el, și BUNE și RELE, de la mai calm, mai așezat, mai puțin brutal decât predecesorul său, până la chestiunea cu „MULTE CASE” – rentabil închiriate, „MEDITAȚII BINE PLĂTITE” etc. Ce constatăm acum, de la PALTONUL PREȘEDINTELUI până la „STAREA NAȚIEI”, că „noul stil de politică” al său este un MARE EȘEC, iar el pare a fi tot mai singur, tot mai izolat, tot mai slab și tot mai lipsit de mijloacele de a-și impune voința.
Și, ca urmare a tuturor acestora: Ce avem AZI, în 2022? – Lipsă de principii și lipsă de viitor;
– CLASA POLITICĂ este pepinieră de hoți, după cum ne taxează U.E, care menține an de an M.C.V, ne refuză în SCHENGEN și ne amână cu EURO până la „calendele grecești”;
– Lipsa de ideologii și doctrine, dacă ne gândim că și liberalii și social-democrații o apă și-un pământ;
– Lipsa de charismă, chiar dacă nu este esențială;
– Lipsa de popularitate a liderilor politici și a partidelor lor, a tuturor celor care pretind că ne conduc, coraborată cu lipsa managementului;
– CORUPȚIE GENERALIZATĂ, începând de la „VÂRF”;
– SĂRĂCIE NAȚIONALĂ în toate compartimentele vieții;
– Lipsa intelectualilor adevărați;
– Lipsa de interes a funcționarilor publici care nu par a fi încântați să-și îndeplinească sarcinile de serviciu;
– Austeritatea și furia care se manifestă deseori și pe care aparatul de stat se străduiește să o țină sub control;
– Și altele și altele…
Iată, așadar, că schițând istoria postdecembristă putem stabili cu exactitate cauza pentru care ROMÂNIA este în situația dramatică a locului ultim la marginea de jos a Uniunii Europene. Așadar, cauza poate fi etichetată în fel și chip, dar cel mai semnificativ ar fi: INSONDABILA NESIMȚIRE; LIPSA de CONȘTIINȚĂ asemenea teflonului; IMPASIBILITATEA; ILEGALITATEA; IMORALITATEA; IPOCRIZIA; VICLENIA; PERVERTIREA; INSINUAREA; TURNĂTORIA; COMPLICITATEA; LINGĂIALA; FURTUL; CORUPȚIA etc, etc cu care sunt înzestrați politicienii noștri „frânând” zi și noapte viața poporului și mersul înainte al ROMÂNIEI.
Și câte ar mai fi de adăugat și spus… care nasc o altă întrebare: – CE ESTE DE FĂCUT? Sunt multe SOLUȚII, dar una este DE ÎNCEPUT și anume: REFORMA RADICALĂ A CLASEI POLITICE, dar asta se poate face numai cu INTRAREA UNOR ALTOR NOI ACTORI ÎN CÂMPUL POLITIC.
