Puțini din cei mulți înțeleg și pricep rostul trecerii lor într-o funcție de demnitate publică. Unii demnitari, preocupați cu treburile curente, pe care le rezolvă mai mult sau mai puțin sârguincios, au uitarea față de faptele mari, de a înțelege să lase ceva în urma lor, care să dăinuie pentru posteritate.
În categoria primarilor fericiți, care au priceput adevărata misiune de a pune suferință, lacrimă și pricepere întru zidirea creștină, se află Gheorghe Florin Tiutiu, primarul cetății din comuna Nicolae Titulescu. Împlinirea sa se petrece duminică, 4 octombrie 2015, atunci când, în comuna pe care cu onoare, demnitate și respect o conduce, va avea loc resfințirea Bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe. Iar o asemenea lucrare va rămâne, fără a le neglija pe celelalte făcute de edil, ca reper peste secole al valorii creștine asaltată în aceste vremuri de valul de necredincioși veniți din lumea largă pentru a cuceri Europa.
Practic, la Nicolae Titulescu are loc o mișcare de rezistență prin creștinism. Și nu e ușor acest lucru…
Despre biserică…
Lucrările la Biserica Sf. Gheorghe din comuna Nicolae Titulescu au început în 1897 și au durat cinci ani, până în 1902. Construcție nouă, ridicată pe pământ înalt, care venea să înlocuiască vechea biserică a satului, realizată undeva în jurul anului 1700, amplasată, însă, în vale. Acolo unde cutremurele, incendiile, inundațiile, au produs pagube imense.
Noua clădire venea ca o răsplată pentru credința oamenilor locului, din partea întemeietorului Radu Rențea, cel care a vândut atunci o moșie de 300 de pogoane pentru a strânge banii necesari ridicării edificiului.
Construcția nu a fost ușoară. Aici au venit meșteri italieni, ce au purces la lucru, reușind o adevărată operă de artă, care dăinuie și astăzi, ca mesager al credinței naționale, în plină Câmpie a Boianului, acolo unde pământul darnic a răsplătit pe cei ce-l trudesc în numele Dumnezeului. Așa a fost începutul, iar un secol de viață a cerut o mână de gospodari.
Restaurarea, obligația de seamă a omului Gheorghe Florin Tiutiu
Imediat după ce a ajuns primar, Gheorghe Florin Tiutiu s-a apucat de treabă la Nicolae Titulescu și a redat dreptul la o viață decentă locuitorilor comunei care l-au investit cu încredere. Drumuri, proiecte edilitare în apă și canal și câte și mai câte… Pariul cel mare, nespus, dar asumat, este ceea ce acum are împlinirea: renovarea bisericii satului.
Lucrarea a fost amplă. S-a lucrat mai bine de trei ani, s-a schimbat tabla de pe acoperiș, înlocuindu-se cea veche pusă în 1940. S-a lucrat la exterior cu atenție, cu grija deosebită de a păstra elementele de arhitectură inițiale, afectate în decursul timpului de reparații făcute nefericit. O nouă culoare și un paviment din granit la scările de intrare. Trainic, pe care să calce generațiile viitoare ce nu vor renunța la meleagurile natale și la credința strămoșească.
De bani a fost nevoie cât cuprinde. Mulți! Sume alocate de la Consiliul Local, de la enoriași și de la sponsori. Despre aportul său personal, pe Gheorghe Florin Tiutiu nu-l va convinge nimeni să vorbească. Marile gesturi filantropice sunt cele care nu se rostesc în public. Important este că aici a lucrat un constructor care știe ce înseamnă o asemenea operă.
Părinții marelui Titulescu își dorm aici somnul de veci
În cimitirul din curtea bisericii și-au aflat odihna veșnică părinții marelui diplomat român, fondatorul Ligii Națiunilor Unite, Nicolae Titulescu. Pe lângă alți fii ai satului, și ei trecuți într-o lume pe care nu o înțelegem în această viață.
Mai trebuie spus că și familia Titulescu a susținut prin anii ’30 realizarea unei structuri de rezistență, adăugată în urma unui cutremur puternic de atunci. Avem aici un prăznicar nou, un adăpost corespunzător pentru clopot și alte anexe care dau imaginea unui peisaj de ansamblu la un complex arhitectural redat comunității.
Aceste fapte atribuite primarului localității sunt semne ale unei bune creșteri, ale unei înțelegeri corecte ale lumii, și poate că din înaltul cerului, tatăl său, trecut prematur la cei drepți, e mulțumit pe deplin de această lucrare pământeană la care fiul său a trudit atâta vreme.
Iată ce spunea, cu modestie, Gheorghe Florin Tiutiu despre lucrare neterminată, în mai 2014
Într-un interviu acordat Ziarului de Olt, când lucrările păreau că se împiedică, primarul localității nu-și pierdea speranța: „Sincer, tot ceea ce s-a făcut acolo s-a realizat mai mult prin fonduri proprii, din cadrul primăriei, chiar dacă noi am avut proiecte pe care le-am depus la Ministerul Cultelor şi la Consiliul Judeţean. Cu toate astea, din păcate, nu am primit vreun leu direct pe această investiţie. Astfel, pe lângă fondurile proprii de care spuneam şi bani primiţi din localitate au mai fost vreo câteva sponsorizări de la diverşi fii ai satului. Una peste alta, pentru mine este o mândrie că am reuşit să finalizăm această lucrare întrucât nu se mai intervenise la această biserică din anul 1938. Sau, şi dacă s-a făcut, s-a făcut prost fiindu-i mutilată arhitectura aparte pe care o avea la vremea respectivă. Cu toate astea, noi am reuşit să-i redăm strălucirea de altă dată, s-o readucem la viaţă, ba chiar i-am adus îmbunătăţiri şi mă refer aici la treptele din faţă pe care le-am placat cu granit, iar lucrarea s-a efectuat în hasit, un material hidroscopic ce nu permite absorbţia de apă şi nu conţine ciment, fiind pe bază de var, praf de sticlă, fibră naturală, ceea ce-i dă elasticitate şi rezistenţă”.
Se pare că Dumnezeu a fost alături de demersul său și nu l-a părăsit nicio clipă. Putem spune: Gheorghe Florin Tiutiu, misiune îndeplinită!
