Circulă o informație ușor otrăvită, cu un fundament în realitate. Gigel Știrbu, consul în Canada. La prima vedere e complicat. În detalii, plauzibil. Însă, când alți rău-voitori ai copreședintelui numit al PNL Olt, nu ales, așa cum este celălalt titular, lansează ipoteza că Știrbu ar vinde partidul pesediștilor, asta e chiar o răutate.
Nu mizez pe liberalismul maxim al celui care-i plimba șosetele lui Bălășescu prin nordul Europei, ci pe ipoteza tranșantă a faptului că în condițiile date de situația actual, nu se merită să vinzi PNL-ul. Partidul e pe val, pesediștii sunt pe creangă. Însă, prin simulacrul competiției din cadrul partidului, acolo unde are loc întrecerea internă între Buliteanu, Căruntu, Brătoi, Bălașa, promovată cu obstinație de prezumatul consul, lui Știrbu chiar i-a ieșit. A reușit să creeze o tensiune internă inegalabilă, să ducă situația partidului în oglindă cu o grenadă căreia tocmai i s-a tras capsa. Explozia, iminentă. Indiferent care va fi candidatul, dintre cei în cauză, ceilalți nu vor mai avea niciun motiv să tragă pentru fostul adversar. Va fi un non-combat, dacă nu candidaturi independente, care vor lua tot din bagajul electoral al liberalismului din Slatina. Unul nu tocmai consistent, dacă ținem seama de cotizațiile exorbitante impuse tot de Știrbu…
De aici încolo, nu mai e nimic de zis. Poate doar concluzia pusă la rece: nici dacă-l plătea PSD-ul, Știrbu nu reușea să semene atâta tensiune și neîncredere în cadrul partidului care lui i-a dat, până acum, totul, iar el nu se grăbește să-i dea nimic la schimb…
