„A vorbi despre locurile natale, a încerca să le stabileşti aportul la istorie este extraordinar de important pentru definirea propriei identităţi. Omul trebuie să ştie de unde vine, pentru a-şi înţelege mai bine prezentul şi a-şi putea construi viitorul”, Dumitru Ilie, autorul monografiei comunei Şerbăneşti.
În fiecare an, de Sfântul Ilie, pe 20 iulie, Primăria şi Consiliul Local Şerbăneşti organizează „Sărbătoarea secerişului”, fondată de Titi Peligrad, primarul Şerbăneştiului, ajunsă, în acest an, la cea de-a VI-a ediţie. Sărbătoarea menţionată este şi un prilej de a sărbători atestarea documentară a localităţii. Cu mic, cu mare, cetăţenii din localitate sunt invitaţi la evenimentul care va fi presărat cu multă voie bună, surprize, momente artistice şi recitaluri muzicale. Anul trecut, ediţia a V-a a debutat cu inaugurarea căminului cultural din localitate, o investiţie importantă pentru prezent şi viitor, de 200.000 de euro, realizată cu fonduri europene şi cu bani de la bugetul local al comunei Şerbăneşti.
Comuna Şerbăneşti beneficiază de o monografie oficială, a cărei autor este un fiu al satului: Dumitru Ilie, absolvent al Facultăţii de Istorie, originar din satul Şerbăneşti de Sus, comuna Şerbăneşti, născut la 12 mai 1938. Cartea „Şerbăneşti, pagini de monografie” este perfect structurată pe 16 capitole. Comuna Şerbăneşti este aşezată în Câmpia Boianului, pe platoul dintre râul Olt şi râul Vedea, pe şoseaua Slatina-Potcoava-Roşiori de Vede.
Cu comunele vecine se leagă prin drumuri comunale, spre nord-est face legătura cu satul Floru, din comuna Icoana, situat la circa 7 km de comuna Serbăneşti. În partea de sud, printr-un drum judeţean, se asigură legătura cu comuna Crîmpoia, situata la 7 km depărtare. În partea de nord, se asigură legătura cu comuna Movileni (Tâmpeni) şi cu comuna Greci.
Matematic, localitatea Şerbăneşti se găseşte pe paralela de 440 19` latitudine nordică şi pe meridianul de 240 42` longitudine estică. Fiind aşezată la 50 km de oraşul Slatina, reşedinţa judeţului Olt şi la 54 km faţă de oraşul Roşiori de Vede, din judeţul Telorman, face că să se simtă aproape în egală măsură influenţa celor două oraşe. În ultimii 10 ani, datorită faptului că în oraşul Slatina s-a dezvoltat o industrie puternică, influenţa acestei localităţi se face simţită prin aceea că atrage o mare parte din forţă de muncă a comunei.
Comuna Şerbăneşti, care se întinde pe 41 km2, este alcătuită din satele Şerbăneşti de Jos, Şerbăneşti de Sus şi Strugurelu. Localităţile vecine comunei Şerbăneşti sunt: în partea de nord – comuna Movileni – mărgineşte satul Şerbăneşti de Sus. În partea de sud- comuna Crîmpoia, satul Buta – mărgineşte satul Şerbăneşti de Sus. În partea de est – comuna Tufeni – mărgineşte satul Şerbăneşti de Jos, iar la vest – Vîlcele – care mărgineşte tot satul Şerbăneşti de Jos.
În anul 1717, în harta anexată la istoria Daciei de Antonio del Chiaro se găseşte şi localitatea Şerbaneşti. Comuna Şerbăneşti apare apoi într-o altă hartă anexată la: Istoria Transalpină a Daciei de Franz Iosif Sulger, din 1780. În această hartă localitatea Şerbăneşti apare sub forma a două unităţi administrative, separate, fiind vorba, probabil, de satul Şerbăneşti de Jos şi Şerbăneşti de Sus, care, atunci, erau comune separate. În deceniul al IX-lea al secolului al XIX-lea s-a tipărit o hartă la Bucureşti în care apare o singură localitate sub denumirea de Şerbăneşti. Se spune că, pe la anul 1240, când au năvălit tătarii şi au ajuns şi prin aceste meleaguri, aici au ridicat un „deal” care se află în satul Buta, ce aparţinea de comuna Şerbăneşti pe la poalele căruia şerpuieşte pârâul Dorofeiul. Se mai ştie că moşia pe care se află comuna Şerbăneşti a fost proprietatea lui Radu Şerban (1602-1611) de unde a rămas mulţi timp denumirea comunei de Şerbăneşti Domneşti.
După anul 1840, localitatea Şerbăneşti este atestată documentar în toate indicatoarele de localităţi ale Ţării Româneşti. Comuna Şerbăneşti a fost cunoscută şi de către unii călători din vremea respectivă, căci, în perioada anilor 1800-1860, drumul de la Bucureşti la Craiova trecea prin Ciolăneşti-Balaci-Şerbăneşti spre Slatina-Craiova, trecând Oltul pe la Ipoteşti-Coteana. Prin localitate a trecut şi oastea lui Tudor Vladimirescu, în 1821.
„Istoricul localităţii Şerbăneşti” este un capitol în care autorul consideră că localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări din Câmpia Boianului, dar nu există date despre aşezările umane din perioada preistoriei, perioada dacică şi daco-romană. Prima atestare documentară a localităţii datează din timpul domnitorului Neagoe Basarab – 1512-1521, „care, printr-un hrisov, domnitorul închină satul mănăstirii Cutlumuz, de la Muntele Athos”. Sunt amintite nume mari din istorie, legate de comuna Şerbăneşti: Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu etc. Apoi apare şi o listă cu numele foştilor primari. Autorul aminteşte şi de existenţa colectivizării, anul 1958, când, la nivelul comunei, erau cooperativizate: 71% terenuri arabile şi 86% familii, iar restul terenurilor neintrate de ţărani în întovărăşire au rămas a fi lucrate individual. Mult mai târziu, au urmat retrocedări ale pământurilor, conform Legii 18/1990, cu înmânare de titluri de proprietate. Capitolul intitulat „Plasa Şerbăneşti” se referă la organizarea administrativă a comunei Şerbăneşti, ce cuprindea din anul 1824 comunele: Alimăneşti, Gostavăţu, Stoicăneşti etc.
„Viaţa religioasă în comuna Şerbăneşti” este capitolul în care se menţionează existenţa unor atestări ale ortodoxismului, din sec. XVII-XVIII, când a apărut prima biserică în sat, construită de vornicul Creţulescu. Capitolul „Învăţământul în localitatea Şerbăneşti” face referire la începuturile învăţământului în comună, care datează din prima jumătate a sec. XIX, când un anume – Scarlat Popescu – înfiinţează prima şcoală. La capitolul „Cultură” este menţionat anul 1938, când, în localul şcolii Şerbăneşti de Sus, ia fiinţă Căminul Cultural „Renaşterea”. Tot acolo urma să funcţioneze şi o bibliotecă comunală cu un volum de 1365 de cărţi. „Agricultura” – capitolul care arată activitatea principală a sătenilor.
La nivelul comunei Şerbăneşti există două aşezăminte de cult: Biserica din satul Şerbăneşti, cu hramul „Sf. Ioan Botezatorul“ şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ – declarată monument istoric, ctitorită de preoţii Ilie şi Scarlat, pe la anul 1874 – pictură interioară este executată în frescă; Biserica din satul Şerbăneşti de Sus, cu – hramul „Adormirea Maicii Domnului” – ctitorită de boierii Caracostea, Hristodor şi Despina pe la anul 1964 – pictură interioară este executată în frescă cu sfintele icoane de pe catapeteasmă pictată de urmaşii lui Tătărescu – icoane de patrimoniu.
Poziţia geografică a comunei existente în Câmpia Boianului a dat roade mari localnicilor comunei. Viticultura, de asemenea, este o ocupaţie destul de veche a şerbăneştenilor. Autorul aminteşte şi de pomicultură, grădinărit, creşterea viermilor de mătase, apicultură, pescuit, precum şi de o altă îndeletnicire a sătenilor: meşteşugul – ocupaţie importantă în această comună, unde se prelucrau fierul, lemnul şi se realizau cojoace. Şerbănăştenii au ştiut mereu să se distreze, iar în acest sens se organizau bâlciuri. Comuna Şerbăneşti a fost vatră a multor personalităţi, care au făcut cinste zonei, judeţului şi ţării: Dumitru Caracostea, Dumitru Popovici (autor a mai multor scrieri), Matei Vlad (cu o bogată activitate publicistică), Octavian Nicolae (autor de studii şi dicţionare ale limbii germane) etc.
Monografia se încheie cu frumoase imagini ale construcţiilor importante ale comunei care te îmbie să treci măcar o singură dată prin această comună.
„Cei dintâi, la care m-am gândit atunci când am pornit la drum în realizarea monografiei, au fost părinţii mei, locuitori ai comunei, ţărani români, care mi-au transmis o educaţie ce avea la bază experienţa unor generaţii întregi. Lor, părinţilor mei, le datorez tot ce am realizat în viaţă şi le dedic această monografie”, consemnează autorul.
