I.
Ce farsă i-au jucat tiranii! Bietul popor n-a priceput,
Că tragedia națiunii, la revoluție-a-nceput.
Scenariul filmului trăit, și scris de mafia obscenă,
Își aștepta de mult sorocu’, să fie pus de ei în scenă.
II.
Acest scenariu odios, de multă vreme pregătit,
În cancelariile vremii, din Occident și Răsărit,
A reușit cârma țării s-aduc-o trupă de actori,
Pleiada hoților de neam, un soi jegos de infractori.
III.
Îndoctrinații ciumei roșii, partid de amintire tristă,
Aduși din eșalonul doi, purtând emblema comunistă,
În posturile de comandă, s-au instalat în toată țara,
Și jefuiesc avutul țării, de la Constanța-n Timișoara.
IV.
Părinții și bunicii noștri, martiri ce putrezesc sub glie,
Trudind din zi și până-n noapte, au strâns atâta bogăție,
Sub biciul tiraniei roșii, muncind ca niște robi, sărmanii,
Și toat-averea ce-au lăsat-o, o jefuiesc parlamentarii.
V.
Mai sunt și-acuma printre noi, martori ai zilelor trecute,
Încremeniți privesc cum fură, din munca lor aceste brute,
Și nu-nțeleg cum a ajuns, prizonier acest popor,
Și cum se zbate ca un pește, de zeci de ani în plasa lor.
VI.
Ajunși în parlamentul țării, își construiesc legi pe măsură,
Să-i apere pe-acești bandiți, când din avutul țării fură.
În văzul lumii, fără teamă încearc-acum acești pirați,
O nouă lege să-și voteze, să nu mai fie arestați.
VII.
Și nu le-ajunge ce-au furat, și dacă tot sunt la putere,
Și-au votat pensii cât mai mari, când țara geme de durere.
Și până când să-i suportăm, popor de oameni răbdători?
Sculați la luptă, nu dormiți, și dați-i jos pe trădători!
VIII.
Nu mai avem, precum Buzeștii – o viață veche de român –
Cu buzduganul să-i lovească, în cap pe toți acești nebuni.
Nici Țepeș Domnul n-a lăsat, în țară câțiva strănepoți,
Să-i tragă-n țepi pe stadioane, pe toți parlamentarii hoți.
IX.
Justiția n-are putere, pe toți să-i strângă, – haita-i mare –,
Speranța-i la-ntregul popor, ajunge, prea multă răbdare!
În vremurile de restriște, istoria ne-a dovedit,
Că țara are patrioți și nici-odată n-a pierit.
ION ANUȚA
Slatina – 18.06.2015
