România, o țară pe perfuzii de mediocritate. Băltim între „las՚ că merge și așa” și „vedem noi cum facem”, încât, la un moment dat, scepticii au început să caute mesajul ascuns și în versurile imnului național: „Deșteaptă-te, române!” Adică, carevasăzică, națiunea, în general, doarme. Iar din când în când se mai trezește doar pentru a se culca la loc. Destin ciudat. Gena extremității balcanice sau influența nefastă a mentalității din Legiunea a-XIII-a, cea pe care romanii nu prea o foloseau, din motive asemănătoare cu ce descriam mai sus…
În fine! Din când în când mai apar excepții, iar poporul cade la picioarele acestora. A fost, în primele trei zile din cea de-a treia săptămână a lunii iunie, la Budapesta, la Campionatele Mondiale de Natație, un băiat de 17 ani, David Popovici. Cel care a reușit să câștige două probe etalon ale circuitului: 100 și 200 de metri. Toată lumea e la picioarele copilului. Și merită asta! Și pentru că arată că se mai poate, că Nadia Comăneci, Gabriela Szabo, Gheorghe Hagi, Simona Halep și încă vreo câțiva, nu au încheiat volumul dedicat românilor excepționali. Mai vine, de undeva, din când în când, o sclipire/luminiță în adâncimea înnegurată a tunelului în care bâjbâie societatea românească.
Pe fondul emoției, al stărilor de ridicare a unora dintre noi, de aici, de la Olt, încerc să propun un nume. De ținut minte, chiar pe termen scurt… Vine dintr-un sport unde România și-a închieat prezența de top, prin 1972, atunci când Ilie Năstase deschidea un drum în tenisul mondial. Cam atunci când se năștea și tatăl celui despre care va veni, imediat, vorba…
Numele propus este Călin Teodor Știrbu, jucător de tenis de câmp. Un puști de puțin peste 16 ani, născut și crescut la Slatina, pe care, dacă l-ai vedea pe stradă, cu căști în urechi și vorbind la telefon, l-ai defini exact pe modelul generației sale. Însă, băiatul în cauză și-a asumat, de acum vreo câțiva ani, o altfel de viață. Timp liberi doar de sărbători și, în rest, muncă enormă împinsă până la limita pe care noi, ceilalți, o înțelegem destul de greu. Un sacrificiu concentrat, făcut pentru a putea emite pretenții să urce trepte din scările performanței, într-un sport unde hazardul și întâmplarea nu înseamnă nimic. Într-o disciplină bazată pe rigoare, concentrare și răspundere doar pe persoană fizică. Dezavantajul sportului individual, acolo unde munca de echipă nu poate suplini o zi mai proastă pentru un competitor.
Călin Știrbu se înscrie într-o linie ascendentă, în zona sportului alb, destinat băieților. A câștigat până acum, pe lângă trofee, încrederea în sine că poate mai mult, că rezultatele sale îl pot duce în locuri destinate numai pentru cei mai buni. Iar asta, vorbind până acum de o vârstă privită ca un avantaj în perspectiva a ceea ce va urma, dar și ca un interval de timp scurt de când a început să triumfe, atât în țară, cât și în străinătate. În fața unor competitori, la rândul lor, înscriși pe aceeași traectorie a unei ascensiuni în lumea bună a tenisului mondial de mâine încolo.
Ce-l recomandă pe Călin Știrbu, pe lângă prezentarea de mai sus? Iată ce stă în dreptul său, până la vârsta de 16 ani și trei luni: câștigător al turneului ATC Elite ITF CUP la simplu și finalist la dublu, în iunie 2022; câștigator al Campionatelor Naționale de vară U16, în mai 2022; sfert de finală la turneul ITF de la Istanbul, din aprilie; finală la simplu și semifinală la dublu, în circuitul celor 2 turnee ITF din Suedia, din martie 2022; titlu câștigat la turneul ITF Kramfors Suedia, în martie 2022; campion național al României la tenis de câmp – U16, atât la simplu cât și la dublu, în ianuarie 2022; finalist la ITF TIRANA OPEN, în septembrie 2021; turneu câștigat în Circuitul Internațional de Juniori U16 Tennis Europe, în iulie 2021; locul unu la turneul internațional Tennis Europe U16 Metropolitan Open Life, Cluj-Napoca, în iunie 2021… Din lista turneelor unde Călin a arătat că știe și poate, lipsesc multe competiții. Am ales, aleatoriu, pe cele de dată recentă. E suficient cât să ne propunem să ținem minte numele său!
