Au trecut doi ani de la ceea ce în România a fost definit „cazul Caracal”. O țară întreagă era conectată, la sfârșitul lui iulie din 2019, la evoluția situației/anchetei pe seama a ceea ce a reprezentat dubla crimă, prezumată a fi comisă de inculpatul de astăzi, Gheorghe Dincă…
Pe scurt, dispariția minorei Alexandra Măceșanu, pe traseul Dobrosloveni-Caracal, reacția întârziată a autorităților după apelul inutil al acesteia la 112, deveneau anchetă națională. Reținerea suspectului, recunoașterea faptei (ulterior se mai descoperă o victimă dispărută câteva luni mai devreme – Luiza Melencu) nu închideau valul de măsuri, acțiuni și proteste.
Sunt demiși câțiva șefi din Poliția Olt, astăzi pensionari din sistem, au loc proteste în stradă, pică inclusiv prefectul Silviu Neacșu – victimă inutilă și colaterală, se propun schimbări de legislație, toate în contextul dat de reacția întârziată a poliției, parchetului și a lipsei de empatie a unei operatoare de la 112.
Pe seama subiectului dat de cele două crime apare și un prădător, devenit unchiul Alexandrei Măceșanu, Alexandru Cumpănașu. Un personaj atipic, dar specific societății românești. Televiziunile generaliste abordează subiectul, iar câteva dintre ele depășesc pragul de audiență anterior evenimentului, ceea ce înseamnă o cotă semnificativ crescută în contractele de reclamă.
Astăzi, pe rolul Tribunalului Olt, în condițiile procedurale specifice, are loc procesul inculpatului Gheorghe Dincă. La primele termene, alaiul media de rigoare, venit ca un ecou din acțiunile de protest ce au avut loc imediat după mediatizarea tragediei. O primă sentință ar putea veni abia în 2022. Până atunci, judecătorii au de parcurs pașii specifici unui proces, nu greu, dar complicat prin numărul mare de persoane audiate, dar și de presiunea opiniei publice pusă pe speța în cauză.
O dublă crimă, precedată de viol, va aduce ani grei de închisoare în dreptul inculpatului. Dar, chiar și așa, recunoașterea faptei și colaborarea cu anchetatorii va diminua legal pedeapsa finală. Dincolo de cele prezentate în… stenograma de mai sus, tragedia de la Caracal nu a schimbat mare lucru. Sistemul public funcționează după aceleași norme, reguli și principii, doar că evenimentul provoacă mai multă atenție polițiștilor și procurorilor în situații oarecum similare. Opinia publică și-a găsit repede alt subiect de consum, iar orice pedeapsă va fi aplicată, nu va repune părțile în situația anterioară dublei crime.
Sistemul public a rămas la ideea unanim acceptată că trebuie schimbat ceva! Că ceea ce nu funcționează nu mai merită reparat ci înlocuit! Însă, în ultima parte a lui 2019 a fost o perioadă electorală, iar 2020, pe lângă cele două rânduri de alegeri a stat sub zodia pandemiei. Mai departe, spre 2021, nu trebuie privit cu așteptări foarte mari. Uitarea începe să producă efecte, iar astăzi sunt mai importante știrile cu urșii care ies în stradă, competiția internă din PNL și poate chiar primele etape din campionatul intern de fotbal.
„Cazul Caracal” nu a produs, în mod concret, decât schimbarea unor regulamente interne, dintre cele folosite de polițiști, atunci când se confruntă cu situații similare. Legile, fie și dacă vor fi modificate în sensul înnăspririi pedepselor, nu dau garanția dispariției unor situații asemănătoare.
Practic, la doi ani de la ceea ce a fost prezumatul asasinat comis de inculpatul Dincă, România stă tot la fel, iar cetățeanului îi rămâne doar să înțeleagă că statul este limitat în capacitatea sa de a asigura o parte din drepturile fundamentale. Restul, dacă există și așa ceva, a fost produs de media, de toți cei care s-au băgat în seamă pe seama acestei tragedii. De la Cumpănașu până la șefii din departamentele de comercial, care au negociat altfel contractele de publicitate în pauzele emisiunilor dedicate Luizei și Alexandrei.
