Este informaţia zilei de 26 octombrie 2020. O asistentă de la Spitalul Orăşenesc Balş a pierdut bătălia cu COVID-19. Cazul tinde să se înscrie în seria celor specifice pandemiei şi să se piardă printre statistici. Numai că viaţa fiecărui om valoarează mai mult decât orice raportări oficiale, retrimise de Prefectura Olt după ce au fost validate de Grupul de Comunicare Strategică de la Guvern.
Cazul Mihaelei Ionescu, de 47 de ani, nu e doar o statistică. E o crimă cu premeditare, făcută prin pasivitate, prin lipsă de implicare a unor oameni din sistemul medical de la Olt.
Asistenta de la Balş nu a avut parte de telefoane cu fir roşu, cum s-a întâmplat atunci când pacient era un demnitar cu loc de muncă în Slatina, pe bulevardul A. I. Cuza, nr. 12 şi nici de ceea ce Constituţia prevede, atunci când defineşte vag Dreptul la Sănătate, în Articolul 34.
Femeia asta a fost plimbată între Balş şi Caracal, iar la ambele spitale nu a transpirat nimeni pentru a înţelege gravitatea şi a dispune în consecinţă.
Într-o declaraţie publică, făcută pentru Adevărul de Slatina, managerul de la Balş, o persoană traumatizată după rezultatul alegerilor din 27 septembrie, acceptă transferul, pentru o investigaţie suplimentară, la Caracal. Un computer tomograf. Acolo nu ar mai fi fost locuri pe Terapie Intensivă. Pentru că la Balş nu există secţie de Terapie Intensivă, destinată pacienţilor COVID.
Timp pierdut, iar plimbatul ăsta între spitale, Balş şi Caracal, nu a mai reprezentat timp preţios pentru evoluţia în bine a asistentei Mihaela Ionescu.
Iar fuga asta de asumare a dus inevitabil, în acest caz, la deces. Un deces provocat de o infecţie pe care nimeni nu ştie de unde să o ia, căci, fără a fi o vorbă mare, spitalul de la Balş e cam focar de COVID azi. Chit că Prefectura şi DSP Olt evită să asume această stare.
În cazul acesta nefericit, la început, s-a pierdut foarte mult timp, iar ulterior, viaţa unui om.
Oricum pseudo-spitalul de la Balş, dotat doar cu reclame luminoase şi bine anvelopat termic, ar produce mult mai bine pentru sistemul sanitar dacă ar fi închis. Cu lacătul pe poartă. Astăzi el generează moarte, iar când preţul ei e confortul unei echipe manageriale, ar mai fi ceva de zis?
Rămâne în urmă o familie îndurerată, o fiică de 16 ani şi neputinţa unui sistem, care deja salvează selectiv. Mihaela Ionescu nu a fost o norocoasă. În cazul ei nu a avut cine să dea un telefon mai sus de Caracal, la Colentina, spre exemplu…
