Am renunțat tentației de a scrie astăzi despre realegerea în cadrul nu știu cărui congres, a medicului Costache Marinache în fruntea Colegiului Medicilor Olt. Se așează în nota specifică societății românești, unde mulți țin discursuri despre lipsa de implicare a tinerilor în societate, când, de fapt, cei îndreptățiți să se retragă la momentul potrivit nu o fac decât atunci când, fie vine elicopterul, fie națiunea se trezește preț de câteva clipe. Asta e! Omul are dreptul să candideze, a făcut-o și probabil că va mai repeta procedura încă vreo câteva ture de aici încolo. Cam așa au stat lucrurile și pe tema generală a revoltaților cu votul privind președinția Consiliului Legislativ, unde Florin Iordache a fost prima oară votat. Deci, să ne mirăm cu prudență și chiar să salutăm implicarea tineretului revoluționar pe lângă alte spețe decât cele două de mai sus…
Astăzi, e vremea să fie timpul Camerei de Comerț Olt! Nu se vrea un atac la persoana președintelui instituției, a antreprenorului Dorel Mocanu. Omul e de bune intenții, iar acțiunile sale trebuie privite într-un orizont limitat. Însă, o instituție cu atâtea pârghii, cu o adresabilitate imensă, cu un potențial uriaș în susținerea și dezvoltarea clasei de mijloc, este păcat să existe, dar să nu se vadă. Aici, ar fi trebuit să aibă loc, în mod normal, scânteia de pornire a motorului cu ardere internă ce ar trebui să fie principiul motric al dezvoltării societății antrepronoriale din Olt. Nu e pentru că, pur și simplu, de unde ceva nu există nu poți emite așteptări.
Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Olt și-a încetat, de facto, existența în urmă cu mai bine de un deceniu, deși nici activitatea anterioară, pe vremea mandatelor lui Ilie Alexandru, nu a fost una benefică comunității economice, ci doar unui cerc limitat de interesați. Dar asta e o poveste de demult, iar timpului prezent nu folosește nici măcar ca reper…
Un județ cu un potențial imens în agricultură, în industria mare, în economie de tip manufacturier, ar fi trebuit să aibă una dintre cele mai active camere de comerț din țară. Spre exemplu, agricultura, pentru că este prezentată drept motorul economiei, fără cele câteva excepții, la Olt se rezumă doar la producția mare: grâu, porumb, floarea soarelui, vândute repede, din câmp, pentru a produce iluzia bunăstării proprietarului/arendașului, și multă plus-valoare celor ce văd în kilogramul de porumb valoarea adăugată la produsul prelucrat din carne, spre exemplu. În lipsa unui partener de legătură, a unei entități de tipul camerei, viitorul e tot în același cerc. Al rotației culturilor și cam atât.
Pe zona industrială, într-un județ răsfățat de prezența unor coloși în metalurgie și prelucrarea chimică (a cauciucului), să nu susții proiecte pentru dezvoltarea pe orizontală a partenerilor din servicii conexe, este deja gestul făcut de pasagerul din dreapta atunci când, pe nevăzute, îți trage frâna de mână și te întrebi de ce motorul nu mai funcționează în parametrii normali.
Aici ar fi rolul unei camere active, una care să susțină și să provoace atitudini și fapte menite să aducă concurență, dinamism și bunăstare în general. Fără niciun proiect privind implicarea în politicile administrațiilor locale, de susținere a unor parcuri industriale, în sensul privat al cuvântului, nu în cel al modului de percepere venit dinspre administrația locală, Oltul e condamnat să rămână fruntaș la recolta mare și admirator al statisticilor date de coloșii industriali din zona Slatinei, unde beneficiul e exclusivist, iar munca are dimensiunea unei poveri, nicidecum o preocupare menită să depășească rutina și să îmbrace foarte mult inteligență și inovație…
Prin camere de comerț active s-au dezvoltat activ zone privite cu interes astăzi: Prahova, Cluj, Sibiu, Constanța… și pe listă ar mai avea loc câteva entități administrative. Din păcate, la Olt, proiectul Camerei de Comerț, susținut în prezent de cei astăzi acolo, e unul asemănător cu mortul din geam, ținut de rude acolo, pentru a fi văzut de poștaș, pe cinș’pe ale lunii, când aduce pensia. La un moment dat, minciuna va avea un sfârșit, iar răposatul va trebui dus la groapă!
