Despre autorul cărţii, Dumitru Sârghie, nu mai este nevoie să spunem că este ziarist, director de publicaţie săptămânală sau scriitor, pentru că tocmai am spus-o. Şi deja îl ştiţi prea bine. Pentru că literele alfabetului stau, uneori, degeaba pe pereţii claselor primare şi liceul se termină trist pentru mulţi, scriitorul Sârghie vine cu ineditu’. Scrie o carte cu poeme construite în spiritul figurii de stil – aliteraţia. Fiecare stih începând cu o literă a alfabetului şi continuă cu cuvinte ce încep cu aceeaşi literă predestinată. Ca să nu mai spunem de titluri, care sunt sintagme ale căror cuvinte încep cu… aţi ghicit: aceeaşi literă. Opera, odată pusă în biblioteca de acasă, sau uitată pe noptiera vecinei, lângă alte capodopere, ar face invidioase celelalte cărţi, care ar vrea să fie rescrise de autorul amintit. Vă invit, într-un text sintetizat, dar amplu ca esenţă, să aflam despre conţinutul cărţii.
Cartea „ABCDETC… poeme”, proaspăt ieşită de sub tipar şi mirosind a cerneală de la Editura Hoffman, cu o sută şi un pic de pagini, tehnoredactată de fiul autorului, Dragoş, este o minunată excursie printre frumoasele momunente, parcă forme geometrice ale limbii unui popor: Sfintele Litere. Volumul în cauză ne întâmpină, pe prima copertă, cu un ochi (ilustraţia aparţinând artistului plastic Cristina Bacicu Botez, aşa cum aparţin toate din carte), acel ochi care vrea să vadă cine este cititorul, pentru că moda s-a schimbat. Acum, nu cititorul vede cartea înainte de a o cumpere, ci cartea vede cu cine are de-a face. După ce ochiul m-a privit, nu mă intimidez şi continui incursiunea mea prin carte.
„Cuvântul înainte” aparţine poetului şi publicistului Paul Aretzu şi poartă titlul „Poezia experimentală a lui Dumitru Sârghie”.
Despre poetul-ziarist se scriu numai cuvinte de laudă. De asemenea, aminteşte că este un remarcabil jurnalist şi un om de cultură. Se observă că, pentru făurirea acestei lucrări, s-a depus muncă titanică. Pentru unele litere din alfabet este mai uşor să găseşti cuvinte, sunt litere mai generoase, în care cuvintele se pot lega exprimând o idee, dar alte litere sunt mai aspre, foarte greu de combinat.
„Poemele autorului amintesc de texte cu formă fixă din literatura engleză şi irlandeză (populară sau cultă), numite limerikuri, bazate pe un umor absurd”, cum spune Aretzu.
Chiar dacă există litere cu posibilităţi lexicale reduse, ca; ă, â, î, j, k, q, ş, ţ, w, x, y, sau z, autorul le-a venit de hac la unele, iar, în faţa altora, s-a lăsat învins. Doar în această bătălie.
Poemele, toate cu catrene, la care se remarcă rime împerecheate, încrucişate sau monorime, „ne învaţă un nou alfabet, plin de ironie, de umor, menit să eradicheze analfabetismul nostru poetic”.
Şi acum, faceţi rost de „ABCDETC… poeme”, de Dumitru Sârghie, şi citiţi!
