Au trecut vreo cinci zile de când, în spațiul public, medicul Cătălin Dudu, de la Chirurgie, un craiovean adoptat de Spitalul Județean de Urgență Slatina, a lansat în spațiul virtual, acolo unde toată lumea știe politică, fotbal, medicină, astrologie și așa mai departe, o întrebare retorică spre Grupul de Comunicare Strategică. Sintetizată, aceasta pune la îndoială veridicitatea datelor oferite în legătură cu bolnavii Covid internați și lipsa din ecuație a non-pacienților declarați cazuri active…
Să nu combatem nicio clipă dreptul la libera exprimare! Când Cătălin Dudu era prin clasa a 3-a, unii mureau la Revoluție tocmai pentru așa ceva. Deci, dreptul e garantat. Numai că, întrebarea are, pentru un om prezumat a fi inteligent, nicidecum asimptomatic, efectul pe care îl produce o flacără de la brichetă atunci când utilizatorul vrea să se asigure de nivelul combustibilului dintr-o cisternă.
Pe fondul isteriei provocate de cei care pun la îndoială existența virusului, o poziție ca cea exprimată de medicul slătinean alimentează. Căci, răspunsul, autorul întrebării l-a avut înainte de a fi scris-o. E vorba de legislația actualizată în parlament, care permite o libertate fără monitorizare sanitară pentru cei bolnavi și asimptomatici. Anomalie legiferată, susținută de Curtea Constituțională și promulgată de președinte. Au învins, aici, cei aflați în luptă cu… dictatura sanitară.
Dudu de la Spitalul Județean de Urgență Slatina ar fi putut să se abțină în legătură cu această îndoială, în condițiile date de apartenența sa la zona de influenceri (cum se spune mai nou formatorilor de opinie). Ca lider de sindicat, e justificată căutarea de poziții antagonice zonei executive. E ca-n bătălia dintre putere și opoziție. Trebuie să existe pentru a ține electoratul treaz și după ora 23.
Dacă într-adevăr vrea să se erijeze într-un apărător al statului sanitar de drept, Cătălin Dudu are infinit de multe pârghii la îndemână. Iată câteva sugestii luate din starea de spirit a momentului: cum ar fi ca domnia-sa să ceară spirit civic sanitar colegilor care nu au acum, decât parțial, obiectul muncii pe secțiile non-Covid, să fie solidari cu cei din zona de impact, acolo unde personalul chiar nu mai face față? Cum ar fi, spre exemplu, ca din cotizațiile de la Sindicat, unul în creștere numeric după exodul de la concurență (Sanitas) să susțină proiecte mici, fapte mari, pentru zona de foc? Banii pot fi luați din cheltuielile prevăzute la capitolele: protocol, deplasări ș.a.m.d. Aici, cu siguranță, simpatia publică ar fi fost mult mai mare decât după semnul de întrebare pus, legitim, de titular, după neconcordanțele de la prima vedere, a celor de la Grupul de Comunicare Strategică.
Este justificat, parțial, apelul la transparență și la corectitudine, însă, pe speța dată, nu e decât un comentariu de genul întâlnite cândva la „Procesul etapei”, când se discuta ce a fost: henț, offside, fault sau blat între arbitru și antrenorul secund al oaspeților. Discuții și doar… discuții!
Până atunci, Cătălin Dudu are timp în față pentru a se înscrie și a promova cu succes și într-un partid politic! Cu retorica sa, nu ar trebui să treacă prin etapele premergătoare vârfului de carieră: lipit afișe, condus mașina cu goarnă printre blocuri… Altfel, postarea sa de acum șase zile e doar un antrenament cu public făcut pentru a populariza titularul ei, sindicatul pe care îl conduce și gloria medicilor aflați aproape, dar nu în prima linie.
N.A.
Recitind, pentru corectură, textul de mai sus, autorul constată, zâmbind, că respectiva postare, devenită subiectul rândurilor pe care tocmai le-ați parcurs, și-a atins obiectivul…
