În aceasta autoizolare, ma frământă în permanenţă un singur gând, și anume:
CUM VA REZISTA POPORUL ŞI CUM VA DEPĂŞI ACEASTĂ NENOROCIRE CE S-A ABĂTUT ASUPRA LUI?
Actualul guvern se zbate să salveze ţara de la acest dezastru, întrebarea este: VA REUȘI?
Am trăit perioada după Al Doilea Război Mondial și după seceta din 1947, perioade când ne-au fost impuse și biruri de Uniunea Sovietică , ca despăgubiri de pe urma războiulu (pe nedrept; istoricii au arătat acest aspect) și cunosc pe viu suferințele prin care a trecut acest popor și ce foamete a fost pe atunci.
Barim atunci nu a mai planat asupra capetelor bieților romani teama unei boli, a unui virus ucigaş ca cel de acum și au putut munci să poată să supraviețuiescă.
Ma gândesc, cu înfrigurare , ce se va întâmpla acum, când de teama morții, oamenii nu mai pot sa muncească, să poată să-şi câștige pâinea de toate zilele, să-şi crească și să-şi educe copiii,când această epidemie, ne-a prins cu o ţară sărăcita prin jaful celor care au guvernat-o, îmbogăţindu-se pe ei, fără a fi trași de nimeni la răspundere, îndatorând-o pe o lungă perioadă de timp băncilor straine.
Au vândut toate bogăţiile solului și subsolului acestei țări, fie pentru a se îmbogăți pe ei și neamurile lor, cât și din incompetență, din nepricepere din cauza lipsei de pregătire profesionale.
La această stare de lucruri se adaugă și nenorocirea adusă de seceta, culturile fiind aproape uscate pe unele zone.
Țara sărăcită, pandemia macină zilnic populația, nu e de oprit şi nici nu se întrevede când și dacă se va opri; oamenii nu pot ieși la muncă de frica mortii; spitalele nu pot face faţă – și nici nu au cu – ce acestei pandemii; seceta usucă culturile de grâne, însămânţătile de primăvară nu se pot face din aceeași cauza și ceea ce e mai dureros, politicienii se lupta între ei (aşa cum fac de peste trei decenii) pentru putere, nu ca să facă ceva pentru popor și pentru a se îmbogăți pe ei!
Nu mai avem patrioţi, iar dacă sunt ar trebui să-şi facă întrarea în scena, dacă nu e prea târziu.
O astfel de situație, poporul nostru nu a avut niciodată, dar totdeauna a găsit drumul spre liman.
Am convingerea ca și de această dată, cu ajutorul lui DUMNEZEU, vom reuși.
CU DUMNEZEU ÎNAINTE!
Ion ANUŢA
