Dragii mei,
Anul acesta de Sfintele Paști, când #stămacasă, vă propun o meditație asupra unui personaj cu care, din păcate, ne identificăm zilnic: IROD
Nu despre Irod cel Mare, cel din timpul nașterii Domnului vreau să vorbim, ci despre fiul acestuia, Irod Antipa, care se afla în Ierusalim la momentul procesului Mântuitorului Hristos. Deci avem trei personaje cu numele Irod menționate de Scriptură, Irod cel Mare (n. 74 î.Hr. /73 î.Hr., Idumeea – d. 4 î.Hr, Ierihon, Iudeea) Irod Antipa (n. 21 î.Hr. – d. 39 d.Hr.) și Irod Agrippa I (n. 10 î.Hr. – d. 44 d.Hr., Caesarea, Franța).
Irod Antipa devine fără să vrem un model pentru mulți dintre noi.
„Şi aflând (Pilat) că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic. Și arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.” Luca, XXIII, 7- 11
Din textul Sfintei Evanghelii aflăm că Irod auzise despre Hristos și chiar” s-a bucurat foarte” când s-a întâlnit cu El nu pentru că era însetat de mântuire, sau voia să afle despre Împărăția Cerurilor sau conștientiza că în fața lui este chiar Fiul lui Dumnezeu, ci pentru că aștepta ca Hristos să facă ceva” wow” adică” nădăjduia să vadă vreo minune”.
Bineînțeles că despre Hristos se auziseră toate lucrurile minunate pe care le făcuse, unele dintre acestea fiind de neimaginat pentru oamenii de atunci și imposibile pentru cei de astăzi: schimbarea apei în vin, mersul pe apă, învierea fiicei lui Iair, învierea fiului văduvei din Nain, învierea lui Lazăr, vindecarea slăbănogului din Capernaum, vindecarea multor leproși, izgonirea demonilor din cei doi oameni din Gadara, înmulțirea pâinilor și a peștilor, ș.a.m.d.
Însă în momentul în care dorința de” minune” nu îi este satisfăcută lui Irod și nu vede ceva” wow” și spectaculos, acesta se schimbă radical și nu se rezumă la a-L batjocori pe Hristos singur, ci își cheamă soldații și” împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat”.
Dragii mei,
Urmăresc cum în fiecare an de Învierea Domnului majoritatea celor din Biserică și din curte sunt exact ca Irod! Au venit acolo doar pentru ceva „wow”, o imagine cu mii de lumânări aprinse și apoi pleacă cu aceleași idei că „popii ăștia nu fac”, că „Biserica este după bani”, etc. Vin pentru a-și etala „hainele de Paști”, pentru a sta lângă Hristos cel Înviat fizic și pentru că nu li se mulțumește setea de „minune”, de „extraordinar” pleacă batjocorind.
Omul vrea de la Dumnezeu și de la Biserică să primească mereu „wow-ul”, altfel jignește, lovește și întoarce spatele.
Bineînțeles că putea face Hristos o minune pentru Irod dar a refuzat. A refuzat să hrănească acea dorință izvorâtă nu din inima lui Irod, ci din indolență. Astfel, Irod rămâne doar un episod trist în istoria mântuirii. În primul rând că din porunca lui este decapitat Ioan Botezătorul pentru marele adevăr pe care acesta îl spunea, anume că Irod trăia în păcat fiind căsătorit cu cumnata sa, dar mai ales pentru ratarea șansei de a se bucura de Hristos cel simplu și cu adevărat minunat ca Fiu modest a lui Dumnezeu.
Vedeți că din păcate și noi căutăm doar minunea și extraordinarul mai ales acum de Paști.
Extraordinar și” wow” nu este Lumina care se pogoară la Ierusalim și nici lumina pe care o luăm de la preot. Minunea este Învierea lui Hristos care inițial a fost văzută doar de cei care au meritat cu adevărat! Adică au fost vrednice de a vedea minunea, femeile mironosițe care nu au plecat de lângă Hristos niciun moment, Ioan, tânărul curajos căruia Hristos i-o încredințează pe Fecioara Maria („Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” Ioan IX 25-27) și apoi apostolii și ucenicii.
Deci Hristos nu este „wow”! El intră în Ierusalim pe un asin, deși putea intra pe legiuni de îngeri, El stă de vorbă cu oameni simpli, intră la masă cu” păcătoșii” (ex. Zaheu vameșul), mănâncă pâine și pește, acceptă să fie batjocorit, lovit, scuipat, biciuit, răstignit. Este un altfel de extraordinar aici, nu cel pe care îl așteptau evreii de atunci de la un Mesia.
Haideți să nu ne identificăm cu Irod și să așteptăm ceva wow de la Hristos! Să fim altfel! Să căutăm ca din balconul nostru sau din curte să ținem o lumânare în mână și când vom auzi clopotele bătând să cântăm cu toată responsabilitatea că Hristos a Înviat și că aceasta este cu adevărat minunea pe care o așteptăm mai ales în aceste vremuri tulburi cu bisericile închise și cu oameni care aleg să stea în casă nu pentru că le spune cineva anume ci pentru că așa este responsabil să facă!
Minunea de anul acesta este că vom putea să ne numim generația care a simțit dorul după Dumnezeu și după Biserică!
Hristos a Înviat dragii mei! La fel ca până acum, simplu și fără ceva „wow”!
