În mod normal, România este o ţară guvernată, condusă prin ceea ce înseamnă statul de drept, de puterile sale: legislativă, executivă şi judecătorescă. Numai că, pe harta României sfârşitului de ianuarie 2015 există un loc unde statul şi-a încetat activitatea. Într-o complicitate bolnavă, instituţiile fundamentale ignoră, sfidează bunul-simţ, normalitatea cetăţenească, pentru că delăsarea tipic românească funcţionează din plin. Toate acestea se întâmplă la Sprâncenata, judeţul Olt, unde jaful instituţional face legea sub ochii complici ai politicului, ai Curţii de Conturi, ai structurilor poliţieneşti care văd, ştiu, dar nu au nici o grabă în a rezolva ce trebuie rezolvat. Reportajul următor nu este o sentinţă, este doar o constatare a unor lucruri halucinante, cunoscute din biroul şefului IPJ, până la poştaşul din Sprâncenata. Dar, probabil că aici se desfăşoară un experiment paranormal: să vadă cineva până unde merge jaful din banul public. Iar la Sprâncenata nu există graniţe. Pentru că nu există lege. Demersul alăturat a fost sprijinit de Anghel Dănciulescu, consilier local în cadrul Consiliului Local Sprâncenata, sau ceea ce a mai rămas din el, un om care strigă cu disperare nevoile comunei, dar pe care nu îl ascultă nimeni.
Reperele următoare nu reprezintă totalitatea locurilor unde ar fi fost de mers, pur şi simplu doar selecţii aleatorii din peisajul infracţional generalizat, care domină comuna. Înaintea paşilor făcuţi, efectiv, pe teren, e nevoie de o introducere suplimentară…
Practic, în prezent, în Sprâcenata nu există administraţie locală. Dintr-un număr total de 11 consilieri aleşi aici activează cinci. Adică, mai puţin de jumătate plus unu, atât cât prevede legea. Şi asta pentru că secretarul Consiliului Local refuză netemeinic să analizeze situaţia a doi aleşi, excluşi la un moment dat, care trebuie revalidaţi, conform documentelor de la partidul de care aceştia aparţin, iar un altul, deşi stă mai bine de o jumătate de an plecat în străinătate, la muncă, nu i se constată incompatibilitatea, aşa cum prevede legea. Interesul crescut pentru a menţine această situaţie neclară nu e chiar o scăpare. La adăpostul acestor situaţii anormale, legea poate fi foarte uşor încălcată. Într-o comună unde, în primăvara lui 2014, a decedat primarul ales, iar la sfârşit de an, înlocuitorul temporar al acestuia a fost săltat de poliţişti şi băgat la închisoare în urma unei sentinţe definitive privind fapte de evaziune fiscală.
Anarhie? Un cuvânt politicos pentru o stare de fapt anormală, tolerată, din păcate, de la guvern în jos, de toţi cei care au atribuţii. Până la Camera de Conturi Olt şi chiar mai departe de ea. Căci, toate controalele făcute la Sprâncenata de instituţiile sesizate au acoperit ceea ce veţi citi în continuare. O avea un gust aparte cota parte din încasări. Altfel nu se explică de ce se întâmplă astfel de lucruri aici…
primul popas în Sprâncenata, obosiţi după drum, l-am făcut în curtea şcolii din Viespeşti. Am fi vrut să stăm pe-o bancă, dar când am aflat preţul acestor caricaturi de mobilă stradală, am devenit prudenţi. Adică, cele şapte bănci din curtea unei şcoli unde wc-ul copiilor este în… fundul curţii, au costat aproape zece milioane de lei vechi pe bucată. bani plătiţi cu cântec, după ce constuctorul a acţionat primăria în judecată pentru neplata lucrării, iar când Sprâncenata e reprezentantă la instanţă de păpuşi gomflabile, un astfel de proces se pierde, iar investirea cu titlu executoriu e doar un pas de procedură. Multe firme ar fi dispuse să lucreze pe un asemenea preţ, chiar dacă pentru încasarea banilor este nevoie de o confirmare de la instanţă…
Din păcate, colectivul de cadre didactice de aici e o structură păioasă, care nu-şi permite să gândească în interesul şcolii unde lucrează.
În comuna Sprâncenata, aleşii locali au stabilit cândva un program de asfaltare. N-a ţinut nimeni seama de el, pentru că interesele unora sunt mult mai convenabile. Aici, organele statului sunt sesizate, iar sinteza afacerii care se află în spatele unei pietruiri făcută cu dedicaţie, este sintetizată de Anghel Dănciulescu: „Deşi sunt multe drumuri prinse în programul de asfaltare, s-au făcut doar pietruiri pe ici, pe colo, cu sute de milioane şi un singur greder. Au trecut aproape două luni şi nu s-a mai întâmplat nimic. Dar.. asta vor cei cinci consilieri care au mai rămas în consiliu. Ei şi secretarul primăriei, oameni care execută ordinele primite de unii de la Slatina. În ritmul acesta nu ştiu unde vom ajunge pentru că de şaisprezece ani nu s-a făcut nimic şi se fură ca în codru, după bunul plac al fiecărui. Din păcate însă, deşi am trimis atâtea sesizări, la Parchet, Poliţie, Prefectură, Curtea de Conturi, din 2013 încoace, nimeni nu a venit să ia vreo măsură. Ba mai mult, cu cât le scrii, cu atât vin să-i informeze, astfel încât să fie puşi în temă şi să se acopere cu tot felul de hârtii…”.
Deşi amplasată în zonă de câmpie, Sprâncenata are un relief aparte. Unele zone ale comunei nu pot fi accesate de către oameni atunci când plouă abundent, decât folosind podeţe de acces. Însă, aici interesul oamenilor este pe locul doi. Primăria localităţii a dispus structurarea priorităţilor în funcţie de cât de scumpe pot fi lucrările. Cu cât costă mai mult şi sunt mai puţin utile, cu atât mai bine. Sunt poduri făcute cu 27 miliarde lei, altele cu cinci miliarde, un podeţ cu 13 miliarde, dar, aşa cum zice Dănciulescu, în zona numită Ciurel, podul e doar o promisiune. O lucrare proastă care atunci când plouă mai mult desparte drumul în două. Între indiferenţă şi nepăsare din partea autorităţilor. Mai mult, la adresa poliţiei din localitate, Anghel Dănciulescu lansează acuzaţii grave: „De şaisprezece ani se promite un pod la Ciurel, dar sunt minciuni şi doar atât. De fiecare dată când vine apa, trece peste drum şi nu se mai poate circula. Ce mă deranjează este că mai există poduri cuprinse în acelaşi program şi care, deşi nu erau atât de urgente s-au făcut înaintea acestuia. (…) La podurile pe care ei le-au făcut, eu am dus două tuburi mari de scurgere, au fost furate, am făcut plângere la poliţie, până la urmă, deşi le-am spus şi persoana, tot degeaba. Le adusesem mai întâi aici, au fost prea scurte, le-am dus acolo şi au dispărut. Le-au luat, iar acum nimeni nu-şi face treaba”.
Tot la Sprâncenata, pe islazul comunal, administraţia locală a dispus şi alocat importante sume de bani pentru a construi fântâni care să potolească setea la oameni şi animale. Din păcate, cele din zona de păşunat sunt complet nefuncţionale, deşi au fost dotate cu pompă manuală de scos apa, deşi pentru fiecare s-a plătit în jur de o sută de milioane lei vechi pe bucată. Şi nu doar atât. Pentru că, inclusiv fântânile amenajate în sat sunt făcute tot la preţuri exorbitante. Un acoperiş ornamental făcut dintr-o suprastructură de brad, cu un carton bituminos, se apropie de două sute milioane lei vechi. Dar, dacă acea minoritate din consiliul local, aflată sub limita de funcţionare acceptă, la Sprâncenata totul este posibil.
Tot la Sprâncenata există şi un stadion. Nimeni nu ştie cât au costat plasele de împrejmuire ale acestuia, dar toată lumea vede că staţiile de autobuz din localitate au devenit cabine pentru personalul sportiv, iar pentru publicul spectator s-au dislocat bănci de la şcoală. Singurul bun care nu a fost inclus pe o listă de investiţii e dudul de lângă stadion. Acolo unde se spânzură, la meciurile oficiale, câte o oaie sacrificată pentru întărirea relaţiilor dintre cetăţeni şi consilierii locali. Iar dacă ai locului câştigă partida, cheful se întinde până târziu.
În acest fel, oamenii sunt pregătiţi de alegeri, să ştie pe cine votează la primărie şi în consiliul local.
Mărturisirile consilierului local Anghel Dănciulescu nu se opresc aici. Căci, bugetul public al comunei Sprâncenata este devalizat de contracte pentru lucrări superficiale, executate la preţuri exorbitante, iar documentele de plată sunt aprope secret de stat pentru cei care susţin, împotriva voinţei lor, acest desfrâu bugetar: cetăţenii comunei. Poziţia lui Dănciulescu nu mai are nevoie de alte comentarii: „La Şcoala Creţeşti, pe terenul acestei şcoli, chipurile s-a executat un parc în care s-a pus acelaşi model de bănci, pe bani mulţi. Avem un gard de aproximativ treizeci de metri care a costat peste două sute de milioane şi despre care ştim că ar fi fost deja plătit. Urmează să se plătească şi lucrările pentru parc, nu se ştie cât şi cui pentru că nu informează pe nimeni nimic, niciodată. De asemenea, tot în curtea şcolii, cu două săptămâni înaintea tragediei în care a fost implicat fostul primar Toma, s-a făcut un loc de copii fără factură semnată şi altele de genul. Am înţeles însă că pentru o fântână făcută aici cu o ţeavă forată şi pentru locul de joacă s-ar fi plătit aproape trei sute de milioane. Firma… bineînţeles că nu se ştie. Se pare că ar fi vorba de unii de pe la Drăgăneşti. Mai mult, tot aici mai e o antenă pusă, o şmecherie de-a lor, dar nu se ştie pentru cine şi de ce”.
Aproape că nu mai contează pe timpul cărui primar s-au petrecut „marile” împliniri edilitare de la Sprâncenata. Cert este că preţurile sunt exorbitante, iar modalităţile de contractare a obiectivelor nu se încadrează nici măcar în zona liberei negocieri făcută într-un târg oarecare, acolo unde preţul final este stabilit după discuţii aprinse între vânzător şi cumpărător. O altă mărturie a lui Anghel Dănciulescu arată că bugetul comunei Sprâncenata este prăduit în interesul unei tagme de jefuitori: „Gardul de la piaţă şi cu celălalt de la primărie fac şase sute de milioane cu tot. Firma? Aţi ghicit.. nu se ştie exact. Ştim că este făcut de băiatul ăla, Danciu, cu o firmă de la Caracal, de la Timişoara, cine mai ştie… Iar locul de joacă din apropierea primăriei face un miliard şi jumătate. Un alt loc de joacă, făcut în anul 2013, a costat vreo 200 de milioane de lei. Acum nu vor să facă factură, nimic la parcul ăsta. Întrebam: „Dom’le, care e firma, cât e contractul?” Şi iar mi se spunea că: „Nu e treaba dumitale!”
Până la urmă, consilierii de casă ai puterii de la Sprâncenata (Smaranda, Constantinescu, Titirigeancă, Danciu, Drăghicean – de la PSD şi Dascălu – rămas pe afară după ce a dat PNL pentru un mandat de independent comentabil), domni de vază în schema legislativă locală, acolo unde s-au aprobat toate grăzăviile de mai sus, nu au nici o vină. Toate hotărârile de consiliu local, emise pentru a acoperi aceste poveşti din ţara lui Ali Baba sunt avizate de către secretarul Consiliului Local Sprâncenata – Constantin Voicu. Fără semnătura acestuia şi fără exercitare atribuţiilor sale de serviciu, constând în urmărirea procesului de legalitate a actelor, nu s-ar fi întâmplat aşa ceva. Evident, hârtiile acoperă foarte bine în lumea de astăzi, iar un om cu instrucţie şi practică ştie să se descurce. Însă, aici intervine o problemă de moralitate, în dreptul domiei-sale. E imposibil să nu vezi, să nu ştii, şi tot atât de imposibil este să laşi să se perpetueze această stare. Mai departe, într-o stare de complicitate pot fi şi alţi funcţionari ai statului din instituţii cu pretenţii, sesizaţi de actuala stare de lucruri, dar care nu au reacţionat şi nici nu se grăbesc să facă asta.
Tot secretarul comunei ar trebui să explice şi cum un consilier local, absent de la patru şedinţe ordinare consecutive, potrivit declaraţiei lui Dănciulescu, plecat la muncă în străinătate, e menţinut în funcţie…
Altfel, nu am zis nimic despre modul cum îşi exercită sarcina de serviciu, în interesul comunităţii, distinsa doamnă contabilă a Primăriei din Sprâncenata. Până acum…
Vacantarea postului de primar al comunei Sprâncenata a avut loc prin decesul titularului, în aprilie anul trecut, când alesul de drept, Constantin Toma şi-a pierdut viaţa într-un accident de circulaţie. Deşi legea obligă guvernul să organizeze alegeri în termen de 90 de zile, nici o reacţie de la Victor Ponta. Ar fi culmea ca pe agenda sa să existe şi comuna Sprâncenata.
O parte din acuzaţiile formulate de Anghel Dănciulescu îl vizează şi pe Constantin Ciuvică, poliţistul local din… localitate. Sesizat asupra aspectelor semnalate de noi aici, dar şi asupra unor agresiuni fizice la care a afost supus Anghel Dănciulescu, acesta nu reacţionează. Deşi statul român îl plăteşte, tocmai, în sens invers.
Şedinţă cu scântei în Consiliul Local Sprâncenata. Pe 28 ianuarie 2015
Pe 28 ianuarie, Anghel Dănciulescu şi Ion Alexandru, consilieri locali ai UNPR s-au prezentat la şedinţa de consiliu local, având la purtător adresa Prefecturii Olt de repunere în funcţia de ales local, după ce partidul pe listele căruia au fost aleşi le-a reconfirmat statutul. Aici, primarul interimar Victor Smaranda, preşedintele de şedinţă – Marcel Dascălu totodată viceprimarul localităţii, au omis să ia act de revalidarea celor doi, pe motive mărunţele, birocratice, care oricum nu stau în picioare. Dar, asta e! Puterea se impune, uneori, şi dincolo de lege. Pentru că în aceeaşi şedinţă, din partea puterii a fost validat ca şi consilier local, pe unul din locurile vacante, Opriţa Arestică. Deşi în procedura de validare se trecuse demult peste locul său de pe listă, o revenire în asemenea situaţie fiind neconformă cu legea. Însă, dacă asta ar fi ultima fărădelege de la Sprâncenata, chiar ar fi bine…
