Această memorabilă misiune a marelui „pionier” al aviației românești trebuie „istorisită” spre mândria noastră, a locuitorilor de pe aceste meleaguri.
Din câteva comunicate ale M.A.P.N, din documentatul „AUREL VLAICU și aventura sa la SLATINA”, scris de istoricul slătinean, Aurelia Grosu, din „spusele” generalului NEGRESCU, absolvent 1911 al școlii românești de aviație, am înțeles ce bine ar fi să dau „VIAȚĂ” evenimentului de acum 114 ani (27 SEPTEMBRIE 1910), înfăptuit de marele EROU ROMÂN, AUREL VLAICU, aici la NOI.
DA, chiar EL, AUREL VLAICU, cel născut la 6 NOIEMBRIE 1882, în comuna GEOAGIU (azi Aurel Vlaicu) sat Binținți, județul Hunedoara. A făcut gimnaziul la ORĂȘTIE și apoi liceul german din Sibiu, iar studiile superioare la BUDAPESTA, unde nu s-a adaptat, le-a finalizat la MÜNCHEN, devenind inginer în 1907.
După armată s-a angajat la fabrica de automobile OPEL din RÜSSELSHEIM, dat fiind prietenia cu fiul „patronului”, dar înțelegând „INTERESUL” nemților de a-i confisca INVENȚIILE aviatice la care lucra a plecat.
Astfel, în 1908, AUREL VLAICU se întoarce în comuna natală. Aici, cu pasiune și o pricepere genială a construit planorul AUREL VLAICU – 1909, cu care, împreună cu sora sa, VALERIA a efectuat zboruri demonstrative, iar sora lui a rămas în istoria aviației printre primele femei din lume care a efectuat zboruri. Frumusețea inegalabilă a zborului a înfățișat-o EROUL în articolul: „IMPRESII DIN VĂZDUH”, din publicația vremii FLACĂRA.
Cunoscut ca un GENIU, sfătuit de OCTAVIAN GOGA, AUREL VLAICU a venit la BUCUREȘTI în octombrie 1909. Aici „examinat” de o comisie militară, sprijinit pentru ideile și principiile privind aviația și viitorul ei, de SPIRU HARET, ministru INSTRUCȚIUNII PUBLICE, a impresionat, și începând cu data de 2 NOIEMBRIE 1909 a fost angajat ca INGINER la ARSENALUL ARMATEI, cu un salariu bun de 300 lei/lunar (un profesor de liceu având pe atunci 260 lei/lunar).
Făcându-se extrem de bine înțeles, privind viitorul și rolul aviației, „a primit” din partea guvernului o „INVESTIȚIE” majoră, se pare că de 50.000 lei, în aur. Ca urmare, la ARSENAL, cu lucrătorii de aici, cu „sculele” existente, a construit AVIONUL în iarna 1910, care după o lungă așteptare, a fost echipat cu motorul venit din FRANȚA – GNOME, de 50 C.P.
La începutul verii 1910, AVIONUL „VLAICU I” era gata de zbor, fapt cunoscut de MARILE OFICIALITĂȚI, în frunte cu regele CAROL. Astfel, la 17 IUNIE 1910, pe „câmpul” de la COTROCENI, DUPĂ CÂTEVA ÎNCERCĂRI, AUREL VLAICU reușea zborul cu avionul pe o distanță de 50 metri, la o înălțime de 3-4 metri, uimindu-l pe REGE care, după zbor, îl felicita strângându-i mâna: «BRAVO, VLAICULE! AI ZBURAT».
Era o performanță extraordinară, care plasa ROMÂNIA în „lumea zborurilor”, după S.U.A și FRANȚA, cu un aparat construit de un ROMÂN, care din patriotism a înțeles să-și servească țara AICI și nu în altă parte.
Au urmat alte ZBORURI REUȘITE ce au impresionat FACTORII MILITARI și ca urmare prințul-moștenitor, FERDINAND, felicitându-l, i-a solicitat lui VLAICU să „participe” la manevrele militare desfășurate în contextul european de atunci în sudul țării, cu tema: „APĂRAREA CETĂȚILOR OLTULUI ÎN REGIUNEA SLATINA”.
Pe de altă parte, la 13 AUGUST 1910, pe baza rezultatelor reușite, aprobate de o COMISIE MILITARĂ, s-a decis înființarea unei SECȚII pentru construirea de AVIOANE sub coordonarea inginerului AUREL VLAICU. Conform „solicitării”, Aurel Vlaicu a adus cu TRENUL componentele AVIONULUI în gara C.F.R SLATINA, după care, pe un câmp din apropiere l-a asamblat, astfel încât pe data de 26 SEPTEMBRIE 1910 AVIONUL era GATA de ZBOR.
În ziua următoare, 27 SEPTEMBRIE 1910, la orele 5:00 dimineața, regele CAROL i-a înmânat lui AUREL VLAICU un ordin-document ce trebuia predat comandamentului militar stabilit la PIATRA-OLT. Deși vremea era potrivnică, fiind vânt puternic, AUREL VLAICU a decolat de la SLATINA și după 35 de minute de zbor, la o altitudine de 500 de metri, a aterizat pe o miriște, foarte aproape de comandament.
După aterizare, în prezența regelui CAROL, a prim-ministrului I.I.C. BRĂTIANU, a generalului GRIGORE CRĂINICEANU – ministru de război, și a doi invitați străini „de marcă” – FRIDERIK VICTOR și FRANCISC JOSEPH de HOHEMZOLERN, AUREL VLAICU a înmânat ORDINUL-DOCUMENT, A.S.R, prințul moștenitor FERDINAND.
Era o premieră istorică uriașă, căci actul curajos al EROULUI a însemnat PRIMUL MESAJ MILITAR adus pe calea aerului, ce deschidea o „eră nouă” în comunicarea militară rapidă, în situații de conflict.
Recunoștinșa morală a MARILOR de atunci ai ROMÂNIEI a fost „majorată” de generalul CRĂINICEANU „în urma dovezilor pe care le-ai făcut cu aeroplanul dumitale, CONSILIUL DE MINIȘTRI a aprobat raportul meu și-ți dă o recompensă de 50.000 lei”.
„MĂIESTRIA” lui AUREL VLAICU de INVENTATOR, CONSTRUCTOR și PILOT s-a „perfecționat” în anii următori, în 1911-1912-1913, când acesta capătă notorietate în EUROPA prin zborurile pe care le efectuează nu doar în ROMÂNIA.
În 1913, pe 13 SEPTEMBRIE, AUREL VLAICU a decis să zboare peste CARPAȚI, ca un „SIMBOL” al ROMÂNISMULUI de dincoace și dincolo de munți și APARTENENȚEI ROMÂNILOR la același NEAM, în aceiași ȚARĂ. Dar, în acea zi fatidică, deasupra localității BĂNEȘTI (PH), APARATUL său „l-a trădat”, iar AUREL VLAICU a fost înmormântat pe 17 septembrie 1913 în Cimitirul Militar.
Amintirea lui este „VIE”, dar ea trebuie păstrată cu PIOȘENIE, și ce frumos ar fi fost ca pe 27 SEPTEMBRIE 2023, la 114 ani de la MEMORABILUL EVENIMENT, urbea noastră, SLATINA, precum și PIATRA-OLT – oltenii și românățenii (cum se socoteau ei atunci), azi OLTENI, să-l fi sărbătorit în jurul unui monument lângă istorica Gară Slatina, mai exact în minunatul parc inaugurat în anul 2019, care s-ar putea numi atunci Parcul Aurel Vlaicu – Slatina, respectiv la Piatra-Olt, tot la un monument ce s-ar putea ridica acolo unde va fi fost Comandamentul Militar.
Profesor,
Ion PĂTRAȘCU
SLATINA, Olt
