ROMÂNIA 2019: – corupția încă la COTE MAXIME – persoane dubioase implicate în sistemul de justiție – insuficientă TRANSPARENȚĂ în justiție – instanțe europene cer corectarea unor nereguli în justiție – nicio țară nu-și lasă cetățenii la dispoziția justiției din România – și altele…
Toate astea s-au amplificat în timp, căci în țara noastră s-a creat o INFLAȚIE LEGISLATIVĂ inegalabilă în Uniunea Europeană, care a decredibilizat STATUL DE DREPT, pe de o parte, iar pe de alta, o ABUNDENȚĂ DE O.U.G. ce a afectat reporturile sociale și ca urmare este vizibil că „relațiile” EXECUTIV-LEGISLATIV-PUTERE JUDECĂTOREASCĂ nu se situează pe principiul separării puterilor în stat.
Pe de altă parte, „ASALTUL” asupra JUSTIȚIEI, din toate direcțiile, a făcut MULT RĂU, încât SISTEMUL a cunoscut multe „derapaje”, fapt pentru care, la nivelul Uniunii Europene, România este „reclamată” pentru cele mai multe procese „inechitabile”.
Totodată, numeroasele încălcări de procedură, multe cu „intenții dirijate”, au făcut ca ROMÂNIA să se situeze pe un loc „fruntaș” în U.E., determinând intervenții frecvente ale CEDO.
Numeroasele „inițiative” luate în ultimii ani pentru „reformarea justiției”, cu adresă, au determinat pe mulți specialiști în ale justiției să „constate” INTERESUL pentru un CONTROL REAL asupra JUSTIȚIEI, încălcându-se astfel flagrant DREPTUL LA INDEPENDENȚĂ al acesteiea.
Orice om de bună credință înțelege cu ușurință că în multe cazuri, în contextul nevoii de urmărire penală a UNORA CU GREUTATE, demnitari și funcționari publici de tot felul, pentru CORUPȚIE, prin „păstrarea” imunității sau alte tertipuri, se împiedică înfăptuirea actului din justiție…
„ABORDĂRILE” tendențioase sunt cuplate adesea cu lipsa de profesionalism și competență a unor slujitori ai sistemului, iar „nefinalizarea” dosarelor o justifică invocând lipsa de timp în analiza acestora sau diferite motive puerile.
Timpul de „întocmire” a dosarelor de inculpat, așteptările „infinite” până la declanșarea procesului, apoi amânările „la nesfârșit”, sunt dovezi evidente de slăbiciune sau chiar „altceva” din partea slujitorilor din sistem.
Apoi, „DURATA” PROCESELOR, INEFICACITATEA ANCHETELOR, exagerări numeroase prin sentințe de condamnare cu SUSPENDARE pentru INFRACȚIUNI GRAVE, DOSARE „uitate” în sertare etc, au devenit AZI CONSTANTE NEGATIVE ale JUSTIȚIEI față de care, de pildă, C.S.M nu ia atitudine, nu-și exercită atribuțiile și obligațiile legale conf. art. 134 (2) din CONSTITUȚIE.
„ERORILE DE JUDECATĂ”, destul de numeroase, rămân nesancționate ca NICĂIERI ÎN LUME, deși unele sunt datorate fie lipsei de competență, fie INTENȚIEILOR VĂDITE ale unor procurori ori ale unor judecători.
Și, cu toate astea, STATUL a plătit pentru așa ceva aproape 60 de milioane de EURO în ultimii 10 ani, în timp ce unele țări „problemă” pe justiție au plătit: Rusia – 15 milioane, Turcia – 12 milioane, după cum sunt țări „neproblemă” ce nu au plătit nimic: Danemarca și Norvegia…
ARESTĂRILE PREVENTIVE, în unele cazuri, sunt OCOLITE chiar în fața EVIDENȚELOR sau „revizuite” tendențios până la trimiterea în JUDECATĂ, în timp ce ALȚII stau în AREST, pentru ca în final să nu fie VINOVAȚI.
Este adevărat că NUMĂRUL MARE DE DOSARE face ca judecătorul să fie suprasolicitat și să nu-și poată respecta calendarul de lucru săptămânal – analiză dosare, scrierea deciziei, audieri publice, dar fenomenul este generat de „HOASUL PROMOVAT” de CAPITALISMUL ROMÂNESC ce a generat „creșterea enormă” a infracționalității după 1989.
Aceste derapaje sunt și consecințele unei SUPRAINDUSTRIALIZĂRI LEGISLATIVE ce a depășit limitele raționalului, făcând din ROMÂNIA un „NEGATIV LIDER REGIONAL”.
De pildă, în perioada unui an AUGUST 2016 – AUGUST 2017, numărul legilor adoptate prin procedură de urgență reprezintă 49% din totalul celor adoptate, fiind urmată pe locul secund de SLOVACIA cu doar 9,5%, Ungaria – 5% și Cehia – 0,9%.
O „contribuție dăunătoare” au adus-o și ultimele norme și reglementări juridice pentru „REFORMAREA JUSTIȚIEI” motiv pentru care SPECIALIȘTI DE CLASĂ au atras atenția cu privire la pericolul afectării STATULUI DE DREPT, prin implicarea POLITICULUI în actul de justiție.
De aici, în trecutul „apropiat” s-a „născut” discordia între MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL PUBLIC și invocând art 132 (1), respectiv art. 131 (2) din Constituție și-au adus acuzații grave, de multe ori descalificante pentru titularii acestora.
Din păcate, însă, acestea au afectat pe nedrept națiunea noastră și ROMÂNIA ca ȚARĂ și tocmai de aceea:
1. U.E., prin M.C.V, le dă peste nas LIDERILOR pe motiv că încalcă art. 37 și 38 din TRATATUL DE ADERARE. 2. Așa- zisa „REFORMĂ” a justiției este blocată birocratic prin răstălmăciri, reinterpretări, nuanțări, „am înțeles”, „n-am înțeles”, în funcție de CAZ și INTERES. 3. „Măsurile elaborate” pe justiție au avut în multe cazuri DARUL de a „complica” defectând ACTUL DE JUSTIȚIE în coerența lui și afectându-i calitatea și claritatea precum și transparența decizională. 4. Senzația de „ÎNCROPIRE” a DOSARELOR pentru „oameni neînsemnați” cu decizii rapide, a fost percepută de CEDO ca ERORI JUDICIARE ce s-au soldat cu DESPĂGUBIRI plătite de la BUGET și nu de cei vinovați, cum ar fi fost „just”.
5. La aceste derapaje, de multe ori, se adaugă unele „DECIZII” ale CCR, luate în mod TENDENȚIOS – cu votul de 5/4 care semnifică cu putere caracterul de instrument politic, evident în favoarea PUTERII – și asta de mulți ani.
De altfel, această „INSTITUȚIE” compusă conf. art. 142 (3) va reflecta întotdeauna o anumită POZIȚIE în detrimentul PROFESIONALISMULUI cum s-ar cuveni – art 143, amplificând DEGRINGOLADA unor CAZURI extrem de „CURIOASE” – cum ar fi cele privind completele de judecată. 6. „Bâlbâielile” în judecarea unor CAZURI „EVIDENTE” conduc deseori la DECIZII CONTROVERSATE de la condamnări inițiale, cu ani grei de detenție, la condamnări cu SUSPENDARE sau chiar ACHITARE prin amânare sau „ALTE” COMPLETE. 7. Utilizarea densă și abuzivă a formulei O.U.G a generat în multe cazuri CONFUZII și TENSIUNI MAJORE între PUTEREA EXECUTIVĂ și PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ (gen O.U.G. 13 etc), subminând FORȚA LEGII. 8. Și alte CARENȚE, DAR… de aici NEVOIA PENTRU:
a.) O reală INDEPENDENȚĂ a JUDECĂTORILOR și PROCURORILOR, dar în BAZA unui PROFESIONALISM și o CONDUITĂ MORALĂ, excepționale, ale acestora, refuzând orice „ingerință exterioară”. b.) Asigurarea unei „PRODUCTIVITĂȚI EFICIENTE”, fără ură și părtinire, a INSTANȚELOR ȘI PARCHETELOR, în soluționarea tuturor CAUZELOR, în „timp util”, spre a instaura un climat de siguranță și încredere a cetățenilor în STATUL DE DREPT, în litera și spiritul CONSTITUȚIEI. c.) Creșterea eficienței INSTITUȚIILOR AFERENTE JUSTIȚIEI – Inspecția Judiciară, C.S.M etc, în a veghea ca justiția să acționeze în mod INDEPENDENT, NEDISCRIMINATORIU și cu respectarea tuturor EXIGENȚELOR LEGALE. d.) Recunoscând că „modificările frecvente” dăunează calității actului legislativ și justiției, gen CODURILE ce în alte state au derulată de decenii, chiar secole, se impune IMPERATIV – STABILITATE LEGISLATIVĂ. e.) NOTĂ SPECIALĂ pentru C.C.R – onorați-vă misiunea conf. art. 142 (1) și citiți mai atenți art. 146 – litera e, pentru ca deciziile să fie atât lagale, cât și MORALE pentru ONORAREA JUSTIȚIEI și LEGISLAȚIEI.
