Din capul locului, o precizare necesară: am votat Klaus Iohannis necondiţionat în turul al doilea. În primul tur m-am jucat cu dreptul de a alege. Era uşor de anticipat cine va intra în competiţia finală, aşa că mi-am permis o extravaganţă… blondă.
La scrutinul cel mare mi-am sunat chiar câteva rude să le conving să voteze anti-Ponta. N-a mers. Vreo două lucrează în sistemul bugetar, iar acolo au avut de lucru, sarcină de la Primărie, să aducă fiecare câte douăzeci de votanţi pentru cel care ne-a convins că Ion Iliescu a fost un mic copil în ale comunismului…
Să ne mai înţelegem încă odată: votându-l pe Iohannis am mizat şi pe o componentă puternică, antipartidul stat. Mulţi au gândil la fel. Haideţi să o recunoaştem!
Numai că, e doar o opinie, preşedintele ales a început prost. Sau aşa se vede aici. În primul rând, Dan Mihalache, consilier prezidenţial… Exact omul care spunea că am putea să-i pierdem pe americani de prieteni dacă ăsta ar fi preţul desfiinţării Agenţiei Naţionale de Integritate. Mai departe, un preşedinte care spune că este altfel nu avea ce să caute în competiţia internă din aripa liberală a noului PNL. Să-şi impună omul preşedinte. Pe Alina Gorghiu. Cea care, cu binecuvântarea patriarhului de la Cotroceni a ajuns repede la Antena3, să recredibilizeze postul şi pe Cristina Ţopescu. Nu se face! În aceeaşi notă, am impresia că preşedintele stă cam mult prin biserici. Or fi românii amatori de credinţă, dar e prea mult.
Altfel, stimaţi cititori, tot în echipa lui Iohannis se mai regăsesc două personaje: Lazăr Comănescu – fost ambasador de carieră, la post în Germania până mai ieri. Cel care în 2012 fraterniza cu lovitura de stat făcută atunci de Ponta, Antonescu şi alţii de teapa USL-ului.
Închei cu ceea ce mi se pare dezgustător, deasupra acestor note pe care tocmai le-aţi parcurs: două episoade demne de consemnat. Am impresia că preşedintele Iohannis a devenit agentul electoral al lui Victor Ponta, cel căruia i-a acordat două întâlniri până acum, iar la finalul ultimei întâlniri, primul plagiator al ţării a postat ceva despre normalitate. Pe facebook. Păi, România normală, România lucrului bine făcut, parcă nu se anunţase că-l va avea pe Ponta premier…
Altfel, nu înţeleg de ce acum mai este la Cotroceni, purtător de cuvânt, Tatiana Niculescu Bran? Cea care s-a arătat profund dezgustată de interioarele palatului… Păi, în acest caz, tot pentru normalitate, fie modernizăm incinta cu bani de la buget, fie îi dăm foc, să-i facem atmosferă unei dudui de care, sincer, până la nominalizarea sa, n-am auzit în lumea bună a presei naţionale.
Închei simplu: nu-mi face plăcere ceea ce am scris, dar cred că lucrurile nu trebuie lăsate fără a fi observate corect. Sau cât se poate de corect…
PS. Nu pot decât să remarc virulenţa gratuită prin care preşedintele Klaus Iohannis a fost atacat nedrept, atunci când l-a decorat, cu un înalt titlu al statului român, pe Octavian Bjoza. Un luptător adevărat împotriva comunismului…
Şi, dacă mâine aş avea ocazia să votez din nou între Iohannis şi Ponta, să ne fie clar: tot cu primul aş face-o!
