Dragii mei,
Consternat de o replică legată de noroaie, care mă face să uit pentru câteva clipe că sunt teolog sau profesor și să încep să îmi las gura deconectată de la bunul simț, ridic ochii spre cer și rog să îmi îngăduie Dumnezeu puțină răbdare. Despre noroaie vreau să vorbim astăzi! Despre cele care nu merg acoperite pe fonduri europene furate de unii, de proiecte făcute de primari pentru panseluțe și parcuri cu băncuțe la sate ș.a.m.d.
Evanghelia acesta a Vameșului și a Fariseului ne deschide zorii unui ajun special, ajunul Învierii. Știu că mai avem mult până acolo dar imaginea este una cât se poate de reală.
Dacă ajungem să conștientizăm că am intrat în Perioada Triodului și că trebuie să începem a pregăti Cămara Sufletului și să cântăm Ușile Pocăinței și că Vameșul acestei săptămâni cu pumnii în piept să murmurăm „Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă”, atunci Învierea nu este departe!
Postul Mare așa „mare” cum ni se pare nouă, împreună cu perioada pregătitoare este un Ajun. Deranjant pentru mine este că mulți nu înțeleg sensul Evangheliei de astăzi și aruncă cu noroi nu doar unii în alții, nu doar ei în propriile sufletele ci, din păcate, chiar în Dumnezeu. Prin faptele, gândurile, trăirile, aroganța și păcatele lor nu fac altceva decât să arunce cu noroi. Murdăresc haina acesta albă pe care o îmbrăcăm în această săptămână, la început de post, cu mult noroi și rămân așa mizerabili in exterior și în interior chiar și la Înviere.
Îi vezi acolo în față, asemenea Fariseului văruiți pe exterior și plin de noroi pe interior.
Păcatul, dragii mei, este asemenea unui noroi care te murdărește nu doar pe tine, cel care te tăvălești (că vrei!) in el dar, din neatenția ta murdărești și pe alții!
Un drum plin de noroi este impracticabil! Un drum unde a fost noroi și s-a uscat tot impracticabil rămâne de la denivelările făcute! Atunci te întreb, omule, cum crezi că Dumnezeu o să se „murdărească” pentru tine că din neglijență, lene, mândrie te-ai făcut că nu îl vezi pe celalalt de lângă tine și ți-ai uitat cămara murdară?!
Cum poți să te regăsești în Fariseu și să stai drept pentru oamenii care te aclamă crezând că Dumnezeu este doar pentru tine?!
Până și pe El și l-au împropriat unii! Unii care cred că „noi am făcut asta”, „noi suntem cei mai buni”, „noi contăm”, „noi am scos Țara din noroaie”… Voi… Voi nu existați!
„Mulțumesc Doamne că nu sunt ca Vameșul acela” se regăsesc în aceste cuvinte! Se murdăresc cu aceste cuvinte mai bine spus.
Fiți curați, dragii mei! Stați ca Vameșul în acest post, conștienți de păcatele noastre, cu pumnii la piept și respirați de fiecare dată un „Doamne, fii milostiv mie, păcătosul!”.
Amin!
Asist. Univ. Drd. Teolog
Alin Bolboașă Șofaru
