„JOCUL” de-a războiul CALD, „declanșat” recent de WASHINGTON și MOSCOVA, dă fiori PĂCII. Suspendarea obligațiilor din cadrul INF cu ultimatumul de 6 luni încinge din nou spiritele belicoase din cele 2 țări care se adăpostesc în spatele acuzațiilor reciproce. De fapt, ambele FORȚE fac „mutări” în apropierea noastră pentru a DOMINA ori SUBMINA în zona MĂRII NEGRE, angajându-se într-un nou RĂZBOI RECE, „stricând” ce începuseră înaintașii lor în 1987 de sfârșit de RĂZBOI RECE.
În anul 1987 pentru a diminua tot mai mult pericolul unui „RĂZBOI CALD”, sfârșind RĂZBOIUL RECE, RONALD REAGEN și MIHAIL GORBACIOV au început negocieri serioase pentru reducerea SUBSTANȚIOALĂ a armamentelor și tehnicilor de luptă convenționale. În același timp, cele două puteri au decis să distrugă RACHETELE SS 20, amplasate în CEHOSLOVACIA și fosta R.D.G. și în compensație, RACHETELE PERSHING II din R.F.G., BELGIA, ITALIA, MAREA BRITANIE, ca un început pentru încetarea cursei înarmării.
Și tot așa, pe parcurs s-a ajuns ca la 7 IULIE 2017, O.N.U să adopte TRATATUL de interzicere a armelor nucleare, numai că țările deținătoare de asemenea arme nu au participat și n-au semnat pe motiv de „NEÎNCREDERE și NEREALISM”, deși cele 122 de țări semnatare îl considerau o „REALIZARE ISTORICĂ”.
NESEMNATARII sunt S.U.A, RUSIA, MAREA BRITANIE, CHINA, FRANȚA, INDIA, PAKISTAN, COREEA DE NORD și ISRAEL, deși știau că TRATATUL intrat efectiv în vigoare, încă din 1988, are termen nedeterminat.
În timp, „confluența” divergențelor între cei DOI MARI s-a mutat pe „nesimțite” la MAREA NEAGRĂ, fapt care a făcut ca ROMÂNIA să „pice” la mijloc.
Dacă până „IERI” blindatele T14 (socotite cele mai puternice din lume) erau contracarate de avioanele A 10 – vânători de tancuri (obișnuite cu aerodromul Câmpiei Turzii), „ACUM” evoluția și escaladarea aduc „în discuție” rachete cu capacități nucleare, inclusiv hipersonice, demonstrând că celebrul TRATAT este flagrant încălcat.
Ca urmare, din păcate, trebuie să „acceptăm” ca ROMÂNIA să fie înscrisă pe lista țintelor posibile în așteptare, cu DEVESELU pe „oridinea de zi”.
ȘI, TOTUȘI…
Scenariul de mai sus, împins la ce este mai rău, ar presupune detonarea întregului spațiu EUROPEAN, cu un NATO în vârstă de 70 de ani, și poate tocmai de aceea și mai ales că Uniunea Europeană și membrii săi nu sunt implicate în TRATAT – asta – va avea ca efect un ECHILIBRU oarecum STABIL, fără consecințe belicoase.
În același timp, CASA ALBĂ va fi „silită” să înțeleagă că întotdeauna RUSIA și-a construit o FORȚĂ STRATEGICĂ, ca bază a securității naționale încă din vremea ofensivei lui NAPOLEON, printr-o zonă de state tampon, reușind astfel să facă față și invaziei franceze, dar și CELOR DOUĂ ale GERMANIEI.
MOSCOVA, la rândul său, va trebui să înțeleagă chiar dacă nu „acceptă” că S.U.A, aducându-și forțe în ROMÂNIA și POLONIA, blochează astfel „CÂMPIA DE NORD” și apoi CAUCAZUL de SUD, prin prezența militară în MAREA NEAGRĂ, chiar dacă asta este o amenințare strategică.
Pe de altă parte, AZI, MOSCOVA încurajează „EREZIA” GERMANIEI în a se împotrivi unor comandamente de la CASA ALBĂ, cum ar fi, de pildă, construcția gazoductului germano-rus NORD-STREAM 2 – ca o componentă al unei ANTANTE economice germano-ruse…
În același timp, însă, S.U.A au „slăbiciuni”, cum ar fi cedarea, când vine vorba de cumpărarea de petrol iranian de către CHINA și INDIA sau când vine vorba de TURCIA lui ERDOGAN, stat NATO, care pendulează între S.UA și RUSIA.
Analizând SUBSTRATUL celor de mai sus și raportându-ne la consecințele ce le-ar „putea” genera, ajungem, TOTUȘI la „CONCLUZII PAȘNICE”, în sensul că cele două MARI PUTERI sunt mai degrabă interesate pentru o ÎNȚELEGERE strategică și nu pentru o confruntare directă „uriaș” de distrugătoare.
Ca urmare, pe fond, în ciuda gazului din teava ruso-germană, RUSIA, pe baza tristei experiențe istorice – niciodată un alt IUNIE 1940, gândește la stăvilirea ambițiilor hegemonice germane, „acceptând”, așa cum a făcut-o în trecut, înțelegerea cu S.U.A.
La rândul său, S.U.A, în ciuda faptului că VENEZUELA , afectată de o gravă criză politico-economică, dar „cumpărată” treptat de banii rusești, în contextul marilor sale interese, socotește că RIVALUL STRATEGIC este CHINA și NU RUSIA, încât într-o „concurență” chino-americană, MOSCOVA, în mod natural, este alături de AMERICA, mai ales că interesele globale ale BEIJINGULUI vizează până și BALCANII la care RUSIA n-are cum să „renunțe”.
Mai mult, în ciuda declarațiilor recente, rivalitatea ruso-americană a început să se diminueze (vezi retragerea americană din SIRIA, reducerea intervenției în IRAK și AFGANISTAN), căci niciuna din cele două PUTERI nu vor să lase teren liber altora… espansiunii IRANULUI ȘIIT în ORIENTUL MIJLOCIU și ASIA CENTRALĂ sau să dea mână liberă TURCIEI să „câștige” în rivalitatea cu ARABIA SAUDITĂ, aliat al S.U.A sau să-și „refacă” FORȚA OTOMANĂ spre CAUCAZ și MAREA NEAGRĂ, în direcția RUSIA.
Așadar, posibilitatea VIITORULUI pare a fi o NATURALĂ ÎNȚELEGERE între S.U.A și RUSIA, făcând imposibilă o confruntare americano-rusă și astfel ROMÂNIA nu mai este prinsă în acest CLEȘTE, iar noi, ROMÂNII, vom spune curând, liniștiți, că: „fiecare pământean are un loc liniștit sub soare”.
Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt
