Încă nu s-au stins ecourile primei impresii despre rezultatul votului de duminică. Surprinzător. Minunat! Incredibil! Rasunator! Aş spune, aşa cum am mai afirmat, că, în sfârşit, România şi-a găsit jumătatea. Aveam nevoie de cineva care să ne pună la treabă, la respect, să ne înveţe să fim responsabili, demni, normali. Normalitatea e o noţiune ingenuă pentru poporul ăsta. Românii cam ştiu ce e normal, au idee despre ce e vorba, dar fac tot timpul ca ei, adică sunt anormali.
E, se pare ca au trecut 2 zile şi normalul şi-a intrat deja în mână. E un normal năzdrăvan. E un normal energic. E un normal sigur pe el. E un normal…normal. Surpriză vine din partea învinsului. Accepta normalitatea şi pare să vrea să lucreze la firul ăsta de borangic, alături de Klaus Iohannis. Santa Klaus ne-a adus, puţin mai devreme, dar foarte concret, o bucată de normalitate. Dacă o vom rostogoli încat să o facem cât Casa Poporului, rămâne să vedem. Cert este că a scos din domnul premier partea bună şi sunt convins că îşi dă toată lumea seama că viitorul lui Victor Ponta depinde doar de el, în aceste momente. Astăzi, 18 noiembrie 2014, POPORUL este cel care contează. Ne-a luat ceva până să ajungem aici. Zilele astea parcă trăim in Wonderland. E atât de frumos când toate forţele politice conlucrează pentru a curăţa parlamentul de corupţi, legislaţia de aberaţii şi mass-media de intoxicări. Oricat de aprigi adversari ar fi fost sau încă sunt primii oameni ai ţării, situaţia începe să se mişte în favoarea noastră, a POPORULUI SUVERAN.
Să punctăm fenomenele istorice ale acestui ultim tur de scrutin:
– Pensionarii au fost învinşi de Facebook, visul devansând clar plafonarea;
– Diaspora a pus piciorul în prag, clar, tangibil, românii s-au înghesuit, faptic, să voteze;
– Armata PSD-ista a fost îngenuncheată de tinerii cărora le pasă de soarta lor:
– S-a dovedit concret că nu e nevoie de zeci de mii de „lingători” de ciolan ca să câştigi alegerile, principiul „putini, dar buni” şi efervescenţa tinerilor muncitori la fabrica de vise fiind reţeta succesului;
– Liderii PNL recunosc şi ei că oricât de mult şi-ar fi dorit să iasă câştigători, valul ăsta de tinerime-prospeţime le-a luat piuitul. Sunt K.O. Şi sper să se ridice mai puţini, dar mai buni;
– Turismul electoral a ajutat probabil la încasarea unei sume bune pentru buget, din acciză, dar la câştigarea alegerilor, nu;
– Prima zi de după scrutin a fost cea mai placută din viaţa multora. Sentimentul ca toţi factorii politici au înţeles lecţia şi că, politic, pare că am urcat, cu liftul, ceva etaje, e cea mai bună ceaşcă de cafea.
Legea amnistiei a picat, parlamentul a început să se cureţe, votul prin corespondenţă prinde contur, bugetul e în malaxor. Mai trebuie ca după 21 decembrie, să-i spunem „La brutarie!” omului ultimilor 10 ani şi perspectivele vieţii în România încep să fie adjectivate ca „dezirabile”.
De ce ar mai fi nevoie, pe viitor:
– de o curăţare a noului PNL, astfel încât, în perspectiva unei guvernări, să aibă toţi principiile apretate. Rugăm pe domnul Klaus să îi hrănească pe pedelaci şi liberali cu nişte jar şi 2-3 crosee de dreapta/zi, astfel încât să uite că politica e mama corupţilor;
– de o curăţare a PSD, astfel încât să avem două blocuri, unul de stânga şi celălalt de dreapta, care să-şi alterneze prezenţa la guvernare şi între care să se dezvolte concurenţa, totul spre binele poporului;
– de o normalizare a drepturilor cetăţeneşti, ca să putem ieşi fără nicio teamă pe stradă;
– de Justiţie independenţa, fără T.B. în spatele ei. (Să speram că va avea treaba pe la brutărie).
– încet, dar sigur, de o alta clasă politică. De tineri care vor şi care pot. Deci aroganţii pe care i-a făcut tăticu’ oameni, pentru că ei n-aveau destulă carte nici macăr pentru a trece strada, să ne lase! Mârlanii, momârlanii, să fie trimişi de Santa Klaus în fabrici, la strung, la nicovală şi la cusut ciorapi. Nu poţi să faci politică alături de oameni care vor doar să te folosească.
Este nevoie ca noi toţi, 21-22 milioane de români, să fim condamnaţi la NORMAL. Gata cu excesele religioase, etnice, sub-culturale şi manelistice! Gata cu deşuetudinea! Gata cu pierderea de sine pe bani puţini sau de plăcere! Tot ce trebuie să facem, e să fim oameni normali. Nu maimuţe, nu „Guţe”, nu sforari, nu aroganţi, figuranţi, josnici, umili. O ţară normală e aia în care poţi să-i muţi faţa şefului atunci când greşeşte, fiind un dobitoc şi să îţi multumească pentru că l-ai scos din starea neproductivă. O ţară normală e aceea în care politicianul e nume de strada şi cuvant în cartea de istorie. O carte de istorie normală, a acestor ani, e aceea care conţine multe nume de politicieni. Şi descrieri ale faptelor lor. Şi note de subsol din gândurile lor pentru semeni, pentru ţară. O ţară normală e aceea în care examenul e examen şi salariul e salariu. O ţară normală e aceea în care oamenii nu ridică garduri de doi metri între ei. O ţară normală e aceea în care, prin vot, îi poţi scoate politicianului ştirb toţi dinţii şi plombele aferente, dintr-o lovitură.
Doamnelor şi domnilor români, vă doresc o condamnare la normalitate, de cel puţin 30 de ani!
Şi N.B., nu normalitatea lui Traian, nici cea a Robertei Anastase, nici măcar aceea a lui Werner Klaus, ci normalitatea bunei colaborări între politicieni ca Victor Ponta si Klaus Iohannis. Scoateţi ce-i mai bun din voi, dragilor, avem voturi din plin!!!
prof. Gabriel Pătraşcu
