În data de 25 octombrie, la Biblioteca Judeţeană Olt „Ion Minulescu” Slatina, a avut loc lansarea cărţii „Praf de stele îmbrăţişând pământul”, cu subtitlul „O clipă de răgaz”, care reprezintă de altfel şi titlul primei poezii din lucrarea de faţă, avându-l ca autor pe domnul Corneliu Colpacci. Publicul care a răspuns invitaţiei autorului a fost numeros, prietenii domniei sale alăturându-se comuniunii de gânduri dar mai ales de principii care întregesc calitatea umană a inginerului Colpacci, mai ales atunci când aduce servicii culturii.
Firesc, cuvântul de deschidere i-a revenit directorului instituţiei, domnul Florian Cârstea, de altfel amfitrionul întregului eveniment, care a intervenit prin prezentări sau precizări de câte ori a fost nevoie pentru ca atmosfera să rămână destinsă şi cadrul cât mai prietenos posibil.
Personal, am răspuns şi eu invitaţiei de a mă alătura cu câteva consideraţii pe care le-am şi exprimat în faţa auditoriului şi autorului, redând o parte dintre acestea şi pentru dumneavoastră, cititorii Ziarului de Olt : „Corneliu Colpacci scrie poezie fără a urmări tipare clasice, moderniste sau cum se vor mai fi numind şi câte vor fi apărut astăzi, ci scrie aşa cum îi vine mai bine poeziei, important pentru autor rămânând mesajul pe care doreşte să-l transmită cu fiecare poem, influenţat fiind în stări, de evenimente reale, de întâmplări directe. Versurile autorului, Corneliu Colpacci, sunt o combinaţie de rimă cu vers alb, cu vers liber, în fapt, nouă fiindu-ne livrate într-o formă de dezinhibare absolută, atâtea gânduri, atâtea trăiri fără vreo prejudecată în actul scrierii.
Corneliu Colpacci ne plimbă prin imagini ce alcătuiesc scene senzuale, melancolii, pietate, reflecţii…şi chiar dacă nu pentru asta ne aflăm aici, să încadrăm în curente sau genuri scrierea cuiva, îmi permit să-l consider pe Corneliu Colpacci, un realist care nu foloseşte tehnici sofisticate de prelucrare a imediatului atunci când îl descrie, nu caută neapărat metafora pentru a rememora trecutul şi care se foloseşte simplu de vers pentru mulţumesc-ul acela pe care trebuie să-l rostească şi să-l împartă celor din jur pentru diversele binefaceri ale vieţii şi în timp, prin urmare, autorul transmite prin realism mai mult decât printr-o formă sau alta de lirism.
În ansamblu, ideea cărţii domnului Colpacci, cred că a avut ca punct de plecare fundamentul psihologic, ştiinţific şi religios, potrivit căruia, viaţa şi iubirea generează destinul, fapt pentru care autorul ne lasă cu largheţe să-l interpretăm ca fiind deopotrivă pasional şi lucid pentru modul cum tratează problemele existenţiale în mai multe dintre textele cărţii.
Versurile nu au ritm impus de norme literare. Nuanţele exprimării cuvântului sunt dictate de tonul şi ritmul sufletesc al autorului într-un firesc uşor. Uşor de înţeles, uşor de acceptat, uşor de iubit” (Oana Anca Ivan).
În stilu-i caracteristic, profesorul Paulian Buicescu versifică crâmpeie alese din conţinutul cărţii, împletite cu fapte din prietenia celor doi sau cu atmosfera evenimentului:
„Are dreptate când ne spune, că nu suntem conştienţi
De câte bune am fi capabili şi-n Univers, eficienţi!
Toate ce-am acumulat, în a noastră existenţă
Să fie-un plus evolutiv, nu doar un film-experienţă…(…)
Oricine din această sală, când cartea o va citi
Într-un fel de existenţă, va conjuga verbul „a fi”!
Corneliu, iată că dedică încercarea-i literară
Tuturor ce se apleacă, spre lăuntric, nu spre-afară”.
Juristul Toader Constantin (Krauss), prieten al autorului, a adus în discuţie aspecte legate de referirile autorului la cuvinte precum : dumnezeire, meditaţie, trăire şi alte nuanţe existenţiale.
Autorul, Corneliu Colpacci, a încheiat evenimentul prin cuvântul său de mulţumire adresat tuturor celor prezenţi şi nu numai, urmând sesiunea de autografe acordate doritorilor.
Material întocmit şi prezentat de Oana Anca Ivan (bibliotecar)
