În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Preacucernici Părinți,
Dragi mei,
Vă simțiți puțin cutremurați? Dacă de textul Evangheliei de astăzi nu v-ați cutremurat, oare noaptea trecută nu ați tremurat deloc? Câte semne trebuie să ne mai arate Dumnezeu ca să ne cutremurăm și noi într-un final? Să înțelegem și noi că El este cu adevărat Dumnezeu și că face ceea ce vrea și că nimic nu Îi poate sta împotrivă? Oricât am încerca noi să ne pregătim, să facem exerciții anti seism, să fim atenți că poate, că să vezi, că dacă, tot nimic.
Avem aplicații pe telefon care ne spun cu 30 de secunde înainte să se întâmple, deși al meu nu a sunat noaptea trecută, iar în 30 de secunde ai timp poate doar să vezi cât ești de nepregătit să Îl întâlnești pe El și să apuci să spui un „Doamne ajută!”. A vrut Dumnezeu să ne amintească de existența Lui și că El este aici și doar câțiva ne-am înfricoșat și am înțeles mesajul! Câțiva am înțeles ce înseamnă să te trezească Dumnezeu să ne cutremure El!
Este foarte grav dacă am ajuns să Îl facem pe Dumnezeu să ne mai trezească la realitate din când în când indiferent că este ora 3 sau 4 dimineața! Este foarte rău petru noi dacă Dumnezeu ne cutremură pentru a înțelege nu Îi place spatele acesta pe care i-L întoarcem zilnic!
Evanghelia de astăzi ar trebui să ne cutremure din toate temeliile noastre fizice și sufletești! Am să vă și spun de ce…
Evanghelia ne prezintă două mari minuni făcute de Mântuitorul Hristos, una legată de Fiica lui Iair și una legată de o femeie din mulțimea care Îl asculta.
Ne spune textul că pe când El vorbea oamenilor a venit înaintea Sa mai marele sinagogii din localitatea respectivă, un om de seamă putem spune, un învățat, un rabin, care cade la picioarele Lui și cu lacrimi cere ajutor și vindecare pentru fiica sa, unicul copil, grav bolnavă. Vedem că la rugămintea unui tată, în lacrimi și stând în genunchi, un tată care nu doar rostește cuvinte cum fac unii pe la icoane, ci un tată care rostește o rugăciune profundă Hristos nu rămâne indiferent și pornește spre casa acestuia pentru a Îi vindeca fata.
Pe drum însă Mântuitorul mai săvârșește o minune pentru a cutremura mulțimea aceea care Îl urma oriunde… alege să îi trezească și să conștientizeze că El este împreună cu ei. In mulțimea aceea El vindecă o femeie care avea „scurgere de sânge”. Sunt bucuros că avem, iată, cadre medicale astăzi la slujbă și pot confirma că acea perioadă la femei este o binecuvântare nu un chin! Este un mare dar pe care Dumnezeu Îl oferă femeilor! Așa le dă Dumnezeu femeilor posibilitatea de a se mântui. Sfântul Apostol Pavel spune că „femeia se mântuiește prin naștere de prunci”. Sunteți niște norocoase dragele mele. Vă mântuiţi prin naștere, creștere și educare de copii, la noi, la bărbați, fiind mai greu cu mântuirea și Crucea familiei.
În mulțimea aceea însă se afla o femeie care de 12 ani în fiecare zi avea această problemă și vă dați seama cât de greu și ce complicat îi era mai ales în perioada aceea, fiind considerată necurată și bineînțeles sângele acea o sursă de infecție. Ea nu reușește să poarte o discuție directă cu Hristos dar prin mulțime se atinge de marginea veșmintelor Lui și se vindecă pe loc! Acesta este motivul pentru care dumneavoastră vă atingeți de marginea veșmintelor preoțești. Ei îl simbolizează pe Mântuitorul Hristos și astfel, când vă atingeți sunteți exact ca femeia din textul nostru. Dar oare noi conştientizăm așa cum a făcut femeia din Evanghelie? Dacă nu ne atingem cu frică, ușor, fără să îl deranjăm pe preot în rugăciune, cu evlavie atunci gestul nostru este degeaba!
Cât au stat ei în dialog slujitorii lui Iair au venit înainte și i-au spus aceluia să nu Îl mai deranjeze pe Hristos că fiica lui a murit și deja este prea târziu! Când Hristos le spune oamenilor acelor care trebuiau să fie cutremurați că este El în casa lor, care trebuiau să tremure de prezența Lui acolo, care trebuiau să Îl asculte când El a spus că moartea este doar un somn și că fata doar doarme, ei Îl iau în râs!
Superb episodul în care textul ne prezintă că Hristos Îi dă afară din casă și păstrează lângă El doar pe câțiva din Apostoli, pe trei dintre ei și pe părinții fetei! Pe restul îi dă afară! Să vedeți ce crunt o să fie după cutremurul acesta al nostru sufletesc și fizic când Dumnezeu o să se supere odată pe lumea aceasta și o să ne dea afară din casa aceasta păstrând doar pe cei care merită să fie lângă El și să se bucure de harul Său! În momentul acela Mântuitorul ia mâna fetei și prin porunca de Dumnezeu o ridică din patul morții cutremurând pe cei de față!
Nu este prima minune săvârşită de Domnul Vieții! Dacă pe fata lui Iair Hristos o învie la câteva ore după ce ea murie, în cetatea Nain îl învie pe tânăr în ziua înmormântării, pe Lazăr la 4 zile după moarte ca totul să culmineze cu propria Sa înviere din morți.
Dragii mei,
Dacă noi nu ne-am cutremurat dimineață să umplem Biserica astăzi și cu lacrimi să strigăm tare „Doamne iartă-ne!”, „Doamne suntem păcătoși!”, „Doamne nu am înțeles ce ne-ai spus!” atunci ce așteptări avem de la Dumnezeu?! Dacă dimineață nu ne-am speriat și nu ne-am trezit la realitate, dacă textul Evangheliei nu ne cutremură atunci ce să mai facă Dumnezeu cu noi?! Ce vrem mai mult de atât? Cum să ne facă să înțelegem că fără El suntem nimic și cu El suntem totul? Ne-a arătat că El este cel care comandă pământului să se cutremure, ne-a arătat că este Stăpân al vieții și al morții și că El are putere să vindece orice boală!
Cu toate acestea glasul nostru și rugăciunile noastre au fost o mână. Da, o mână, dar o mână de oameni sinceri, cutremurați, temători de Dumnezeu care au ales să fie astăzi în Biserică nu să Îl tragă pe Stăpân la răspundere, ci să Îi mulțumească pentru că a ales doar să ne certe nu să ne bată!
Vă amintiți cum am cântat pe 26 octombrie? Vineri la praznicul Sfântului Dumitru? Doar cei care au urechi de auzit au auzit așa că la finalul slujbei vă rog să mai cântăm cu toții odată ca să audă lumea aceasta plină de surzi :
Sunteți oamenii pe care Hristos i-a păstrat în casă și vă felicit! Să aveți puterea să vă cutremurați zilnic de măreția lui Dumnezeu și să fiți fără de griji că Dumnezeu ne ceartă că ne iubește! Cutremurați-vă și vă bucurați! Mare este Dumnezeu și multe sunt minunile Lui, în veci Amin!
Asist. Univ, Alin Bolboașă – Șofaru
Universitatea din București – Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic.
28.10.2018
