În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Dragii mei,
A devenit o obișnuință ca unul din cuvintele mele în luma octombrie să fie legat de ipocrizia unor oameni din mass-media care prezintă într-un anumit fel cele două pelerinaje mari închinate Sfintei Paraschiva de la Iași și celălalt, peste câteva zile la București, închinat Sfântului Dimitrie Basarabov.
„În Iași se circulă babă la babă”, „Oameni leșinați în frig la coada de la moaște”, „Sezonul moaștelor”, etc. Am prezentat câteva din titlurile care țin headline-ul multor posturi TV și ziare. Este normal să reacționez, dragii mei! Nu pot sta fără să spun ceva pentru că poate se trezește cineva și vede realitatea cum este ea nu cum se prezintă!
Din păcate nu am reușit nici anul acesta să ajung la Iași fiind prins cu o conferință despre Educație și Familie, dar anul viitor, cu ajutorul Bunul Dumnezeu, sper să fiu acolo, între babele acelea să mergem la racla Sfintei Paraschiva ,ca ea să ne ducă rugăciunile fierbinți către Dumnezeu.
Aaa, domnilor reporteri și ziariști, nu știați că pentru asta merg oamenii acolo?! Merg lângă un „cadavru”, cum spuneți voi, un trup neputrezit, făcător de minuni, un trup de sfânt cum spunem noi, ca să își spună durerile acelea mari care nu vă aduc vouă audiență.
Pensiile lor mici, copiii plecați prin alte țări și bolile lor nu se vând atât de bine ca știrile despre celula doamnei Elena Udrea… aveți dreptate!
Dau extrem de bine babele acelea pe sticlă atunci când le prezentați prin corturile voluntarilor că li se măsoară tensiunea, beau un ceai cald sau mănâncă din picioare o supă caldă ca să își mai găsească putere în trupul bătrân de ani și biciuit de nevoi ca să se reașeze la rând…
Babele acelea îmbrăcate cu broboade care duc după ele haine și iconițe doar să le așeze pe lângă raclă și să primească binecuvântare de la Dumnezeu sunt cele care știu că altă speranță afară de Cer nu mai este!
Ele s-au săturat să aștepte cum așteptăm noi de la alții și cu nevoință fac ceva! Se roagă! Atât le duce pe ele capul dacă limitare minții tale asta crede! Așa simt ele că fac ceva pentru copiii care le-au abandonat, pentru nepoții care nu le bagă în seamă, pentru politicienii care le refuză parcă existența! Se roagă lui Dumnezeu pentru toți aceștia! Așa, murdare pe picioare și cu hainele mirosind a naftalină, cu baticul pe cap și ciomagul în mână se trag una pe cealaltă să se roage ca Dumnezeu să nu uite de noi!
Stau la coadă, se mai întreabă una pe alta de vorbă că voi nu aveți timp de ele, mai fac câțiva pași, mai spun o rugăciune, se mai consolează una cu alta în poveștile despre copii, mai merg puțin, se mai închină făcând semnul Crucii mare parcă să ajung în Cer la Dumnezeu și apoi lasă, iar privirea în pământ că durerea de spate devine insuportabilă!
Pentru cele câteva minute cât stau lângă racla Sfintei Paraschiva petrec zeci de ore în rugăciune și nevoință iar tu stai pe scaunul tău cu masaj, la biroul tău unde este cald și ai aproape cana de cafea fierbinte!
Tu îți dai cu părerea, odihnit fiind, despre ele care stau lipite de un gard de fier! Care ți se pare că este mai demn aici? Nu e nevoie să răspunzi… contul tău vorbește de la sine, iar cupoanele lor de pensie se rușinează!
Au născut eroi care au luptat pentru înfăptuirea unei țări al cărui Centenar îl prăznuim în câteva luni! Au crescut copii care au murit la revoluție ca tu să ai libertatea de a scrie ce te taie capul și tot mai prost te folosești de dreptul acesta!
Au educat generații întregi să țină mâinile împreună la rugăciune și mai ales i-au trimis la școala de care ele nu au avut parte! Au tras în jug la C.A.P. în perioada comunistă și nu s-au plâns, iar tu faci crize existențiale că vineri nu ai program scurt și că weekendul nu îți ajunge să te relaxezi!
Se măritau cu niște bărbați care plecau pe front și nu aveau nici Skype, nici conexiune 3G ca să vorbească cu ei. Vorbeau zilnic cu Dumnezeu ca El să le aducă bărbatul acasă și munceau de dimineața de la 5 până seara la 21, iar apoi de plictiseală mai și tricotau ceva ca să aibă zestre pentru copil!
Ai crescut în casa lor făcută din chirpici și te-ai încălzit la soba aceea văruită, ai mâncat pâine făcută în țest și închinată lui Dumnezeu și gogoși împărțite pentru sufletul celor răposați dimineața înainte să te lase să te bucuri de liniștea curții lor sau de râul din apropierea casei! Ele îl puneau pe bătrân să te ia în căruță și să te plimbe prin sat, ca să ai tu amintiri frumoase, și își ştergeau ochii plini de lacrimi cu colțul șorțului atunci cândm din mașină, le făceai cu mâna…
Una din Babele acelea, care acum stă la rând și despre care tu faci un articol să prezinți înapoierea poporului și le scriu cu B mare pentru că merită… au făcut-o pe mă-ta!
Amin!
Alin Bolboașă Șofaru
