Am văzut o parte din poporul intelectual, abonat la unele surse media, revoltat pe manifestarea populară susținută de PSD Olt în pădurea de la Milcov (numită Căcâna de prin anii ̓80, când pe Olt se scurgeau, natural, dejecțiile clasei muncitoare, venită să construiască socialismul la Slatina).
Revolta e parțial justificată: micii sunt de calitate, berea e rece, nimeni nu a făcut toxi-infecție alimentară, iar unii dintre participanți nu se vor mai spăla multă vreme pe mâini și pe obraz, după contactul fizic cu Paul Stănescu, președintele PSD Olt, cam singurul om cu scaun la cap, dintr-un guvern dominat de crăcănisme și genialitate…
Altfel, tot despre revoltă: cei indignați nu cred că au fost la vot în 2016. Au considerat că nu este de nivelul lor oferta momentului, și astfel o avem ca primă doamnă pe Irina, cea de lângă Liviu cel revoltat de taxa de pod. Tot spre bunăștiință, votul poporului de la Căcâna, luat individual, pentru fiecare participant, este egal cu cel al lui Liviu Voiculescu, președintele PNL Olt și al altor dezgustați din zona de proximitate a unei drepte ce, până mai ieri, pupa poalele popilor din PSD, când era USL-ul, file de poveste.
Să fie clar, ca să nu fie dubii: în România, votul se numără și se împarte, nu se judecă după consistența stomacului care ar fi consumat stridii sau mici de la Martin. Altfel, peisajul de la Căcâna e și ușor comic: văzându-i în filmulețe pe Iorga de la Cultură, pe doctorul Bozgă de la Colegiul Medicilor Veterinari, pe Braneț de la ISCTR, pe Sulger de la ANRE, și pe alții încolonați ca la Phenian, așteptând să dea mâna sau să pupe obrazul celui de care le depinde remunerația și funcția de la stat… Mai tare, în filmulețele propagandei de dreapta, instantaneul cu Renică Diaconescu. Cel care, cred că simte ceva, și se așează, izolat, privind de la distanță, măreția spectacolului colegilor săi.
Ce a făcut PSD Olt acolo nu este o blasfemie. Nu e un atac la statul de drept (de asta se ocupă Iordache, deputat de Bragadiru), e un decupaj din România reală, cea în care trăim în fiecare zi, dar vrem s-o vedem altfel: mai cosmopolită, mai europeană, mai dominată de aripioarele de la KFC, în locul micilor din pădurea de la Milcov.
Cine nu pricepe că există și un astfel de popor, format din oameni cumsecade, ce nu trebuie pedepsiți pentru micii și berea din pădure, nu vede România toată, ci doar fante de lumini și umbre. Tot așa, nici pesediștii nu vor câștiga altceva în afară de experiență, crezând că micul bine perpelit e garanția reușitei în viitoarele alegeri (cu programul de guvernare nu mai ține! Îl înjură și ei…).
Însă, ar mai fi un lucru: dacă până la viitoarele alegeri, pe partea asta, de sud, vor începe în mod concret și palpabil, chiar și fără muștar, lucrările la Drumul Expres Pitești-Craiova, pe aici vor avea cu siguranță câștig de cauză. Doar de atât este nevoie! De restul, ce înseamnă piața muncii, românul începe să se descurce. Cu altele, tot el o scoate la cap. Acum, rămâne de văzut ce vor înțelege cei în drept și cei în măsură să vadă că pe lângă mici, bere, voie-bună de tip play-back, de la Doina Oltului, mai e voie și de o autostradă. De doar 100 de kilometri. Ce poate fi făcută și fără muștar. Nu se supără nimeni…
