Pentru NOI, ISTORIA este TURNUL uriaș al EXPERIENȚEI pe care TIMPUL l-a ridicat în nesfârșitul TRECUT din care ori câte am ști, EL rămâne învelit în beznă. Pe scena istoriei s-au petrecut și „consemnat” EVENIMENTE ce au marcat existența și evoluția omenirii, toate lăsând un interesant trecut în urma lor. Așa a fost, pentru „miliardele de mulți”, nașterea și învățăturile lui IOSUA DIN NAZARET, pe care GRECII îl numeau IISUS.
În toamna anului 815 după întemeierea ROMEI, anul 62 e.n., un medic roman, cu numele AESCULAPIUS CULTELLUS, trimitea o scrisoare nepotului său care era ofițer în armata romană din SIRIA…
„IUBITUL MEU NEPOT,
Acum câteva zile am fost chemat la un bolnav cu numele de PAVEL. Zicea că-i cetățean roman și mi s-a părut a fi EVREU DE ORIGINI.
L-am găsit foarte inteligent și foarte cumsecade. Unul din prietenii mei, care fusese mai înainte cu armata în ASIA MICĂ mi-a spus că ar fi auzit vorbindu-se despre el la EFES, unde ținuse predici despre un ZEU NOU și FOARTE CIUDAT. Am întrebat pe bolnavul meu, și PAVEL mi-a răspuns că ÎMPĂRĂȚIA despre care a vorbit el nu este în lumea aceasta…
Personalitatea lui m-a impresionat adânc și mi-a părut rău când am auzit că a fost ucis acum câteva zile, pe drumul ce duce la OSTIA. Tocmai asta mă face să-ți scriu acum. Când te mai duci la IERUSALIM caută să afli câte ceva despre PAVEL și despre „CIUDATUL PROFET EVREU” care era, mi se pare, ÎNVĂȚĂTORUL LUI.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Sclavii noștri sunt foarte întărâtați de acel așa-zis MESIA și câțiva dintre ei, care vorbeau deschis despre „ÎMPĂRĂȚIA CEA NOUĂ” au fost răstigniți pe cruce.
Mi-ar plăcea să știu ce este adevărat din toate zvonurile astea, și rămân al tău unchiu, care te iubește,
AESCULAPIUS CULTELLUS”
Peste șase săptămâni, nepotul CLAUDIUS ENSA, căpitan în LEGIUNEA VII-A galică, îi răspundea:
„IUBITUL MEU UNCHIU,
Am primit scrisoarea ta și ți-am îndeplinit dorința. Acum două săptămâni LEGIUNEA NOASTRĂ a fost trimisă la IERUSALIM. În orașul acesta fuseseră o mulțime de răscoale și n-au mai rămas decât foarte puține clădiri în picioare…
Am stat de vorbă cu mai mulți bătrâni de aici, din oraș. Acum câteva zile a venit în tabăra noastră un negustor ambulant. Am cumpărat niște măsline și l-am întrebat dacă a auzit vorbindu-se de faimosul MESIA, care a fost omorât în tinerețe.
Îmi spuse că își amintește foarte bine, deoarece tatăl său îl dusese la GOLGOTA (un deal foarte aproape de oraș) ca SĂ ASISTE la EXECUTAREA ACELUI OM.
Mi-a dat adresa unui oarecare IOSIF, care fusese prieten personal al așa-zisului Mesia. Astăzi, de dimineața, am fost la Iosif, care este un om foarte bătrân. Fusese pe vremuri pescar. Are o memorie încă foarte vie și așa am putut să aflu o mulțime de amănunte despre toate câte s-au petrecut în acele vremuri tulburi.
Pe atunci domnea la ROMA TIBERIU, marele și gloriosul nostru ÎMPĂRAT și guvernatorul IUDEII și al SAMARIEI era un funcționar, cu numele PONTIUS PILATUS. PILAT fusese chemat la IERUSALIM ca să potolească o răscoală. Un OM TÂNĂR, fiul unui dulgher din NAZARET, era acuzat că vrea să pună la cale o răscoală în contra stăpânirii romane.
(…)
DAR preoții religiei evreiești erau, după câte mi-a spus IOSIF, foarte porniți împotriva lui, din cauză că el era foarte iubit de mulțimea EVREILOR SĂRACI. Și-i spunea lui PILAT că NAZARITEANUL…
Se pare că PILAT n-a fost prea impresionat de argumentele lor, dar când mulțimea s-a adunat în jurul TEMPLULUI și amenința că va ucide pe loc pe IISUS și pe ucenicii lui, se hotărî să bage pe dulgher la închisoare ca să-i salveze viața.
(…)
În sfârșit, după câte mi-a povestit IOSIF, PILAT chemă înaintea sa pe IOSUA NAZARITEANUL (pe care GRECII stăruiesc să-l numească IISUS) și-i luă interogatoriul între patru ochi.
Stătu mai multe ceasuri de vorbă cu el și-l întrebă despre învățăturile primejdioase pe care le-ar fi propovăduit pe malurile lacului GALILEII. IISUS îi răspunse că EL nu face politică. EL se interesa mai mult de viața sufletească a oamenilor, nu de cea trupească. EL voia ca toți oamenii să-și iubească aproapele ca pe un frate și să nu se ÎNCHINE DECÂT UNUI SINGUR DUMNEZEU, care este TATĂL a toate viețuitoarele.
PILAT nu găsi, după cât se pare, nimic răzvrătitor în predicile lui IISUS. După spusele omului meu, el încercă încă odată să salveze viața blândului profet și amână execuția. Dar poporul evreu, îndârjit de preoții săi, deveni furios. Preoții trimiseră rapoarte către autoritățile romane, susținând că PILAT ar fi devenit „O VICTIMĂ A ÎNVĂȚĂTURILOR NAZARITEANULUI”.
În ORAȘ circulau petiții în care se cerea REVOCAREA lui PILAT, sub pretextul că ar fi devenit dușmanul ÎMPĂRATULUI.
(…)
Pentru a cruța țara de un război civil, PILAT trebui, în cele din urmă, să sacrifice pe prizonierul său. IOSUA s-a purtat CU MULTĂ DEMNITATE și a IERTAT pe TOȚI aceia care îl urau. A fost pus pe CRUCE în huiduielile și râsetele batjocoritpare ale mulțimii din IERUSALIM.
Iată ce mi-a povestit IOSIF, și în timpul povestirii îi curgeau lacrimile pe obrajii bătrâni…
I-am pus câteva întrebări și despre prietenul tău, PAVEL. L-a cunoscut prea puțin. Pavel acesta pare a fi fost un fabricant de corturi, care și-a părăsit meseria pentru a predica EVANGHELIA unui ZEU bun și milostiv. Se pare că după aceea PAVEL a cutrierat ASIA MICĂ și GRECIA, învățând pe sclavi că toți sunt copiii unui TATĂ care îi iubește.
Sper că răspunsul meu te va mulțumi. Toată istoria aceasta n-are, după părerea mea, nimic primejdios pentru siguranța statului roman. Îmi pare rău că au omorât pe prietenul tău PAVEL.
Sper să mă întorc curând la tine și rămân al tău nepot, care te iubește,
CLAUDIUS ENSA”
În același timp, există, însă, anumite întrebări al căror răspuns îl știe numai și numai TATĂL:
1) Iată ce afirma PONȚIU PILAT într-o scrisoare adusă ÎMPĂRATULUI DE LA ROMA:
„Trecând într-o zi pe lângă locul ce se cheamă SILOAN, am văzut acolo mare mulțime de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr! Mi s-a susținut că este IISUS. Era tocmai ceea ce puțin mă așteptam să văd, atât de mare era deosebirea dintre el și ascultătorii lui. El părea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viața mea o privire atât de SENINĂ și de DULCE, un contrast izbitor între EL și ascultătorii LUI, cu bărbile negre și fețele încruntate”.
2) Într-o scrisoare adresată ÎMPĂRATULUI, LENTULLUS, funcționar roman în regiunea TYR și SYDON spunea: „IISUS este de o statură mijlocie și de o frumusețe fără seamăn, uimitoare, și seamănă cu mama lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume. Părul lui este ca aluna coaptă și îi cade până la umeri, se împarte în două, prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din NAZARETH. Fruntea lui este lată, exprimând inocența și liniștea. Nasul drept, buzele subțiri, expresia nobilă nu arătă niciun argument pentru vreo critică logică, din nou barba lui bogată și de aceeași culoare cu părul său, este lungă și se desparte în două pe la mijloc. Ochii sunt albaștri, vineți, blânzi și senini”.
DECI: Era EVREU sau cărei „generații” putea aparține EL?
3)Una dintre enigme, ca o „PATĂ ALBĂ” a vieții SALE este perioada dintre 12 și 30 de ani, în care nu se știe nimic despre EL, chiar dacă unii spun că A LUCRAT CA dulgher, alături de părintele său. Mai degrabă, probabil că în această perioadă IISUS s-a desăvârșit SPIRITUAL ca FIU AL LUI DUMNEZEU, în PUSTIIA care se află UNDE?
4)De „unde” denumirea pe care și-o dădea sieși IISUS, aceea de FIU AL OMULUI, ca cea mai misterioasă din NOUL TESTAMENT?
5) De unde denumirea de MESIA cu care IISUS apare în EVANGHELII?
Dintre ideologiile moderne, singura care însă a respins în mod categoric orice valoare şi utilitate a religiei a fost ideologia comunistă. În societatea visată de Marx şi Lenin,respectiv de discipolii lor, religia nu avea ce căuta.
Opusul adevarului – sau mai bine zis lipsa acestuia – este minciuna: o afirmatie care nu reflecta, intru totul ceea ce gandim si ceea ce stim nu este adevarata, ci falsa, mincinoasa. Minciuna nu se dovedeste decat in comparatie cu adevarul: Unde nu este adevar acolo este minciuna, dupa cum acolo nu este lumina ramane numai intuneric sau umbra.Asta au incercat sa faca comunistii si cozile de topor al regimului ateu-comunist.Din pacate si astazi sunt unii oameni pregatiti si indoctrinati de regimul comunist,respectiv sunt asa zisi profesori ai invatamantului politic si materialist dialectic.
In acest sens,
Lenin întărea astfel ideea că religia este o expresie a ignoranţei şi a relaţiilor de putere stabilite în interiorul societăţii. În consecinţă, „lichidarea claselor exploatatoare“ şi „luminarea“ conştiinţei deveneau două fenomene echivalente, care se presupuneau reciproc, neexistând o prioritate a uneia dintre ele. A lupta pentru emancipare socială însemna automat şi a lupta împotriva religiei şi pentru propagarea ateismului. Prin urmare, un adevărat comunist trebuia în mod obligatoriu să fie ateu şi avea datoria să răspândească aceste idei şi celorlalţi,asa cum procedează si azi unii rătăciți…
Adevarul absolut, de deasupra tuturor, este insusi Dumnezeu. Adevărul mântuitor este descoperit in persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit sa mărturisească adevărul si este El insusi adevărul: “Cel ce vine din cer este deasupra tuturor (…) Cel ce a primit marturia Lui a pecetluit ca Dumnezeu este adevarat.”
Primul si cel mai mare mincinos: Diavolul !
In lumina Dumnezeirii si im preajma Adevarului vietuiau primii oameni, in Rai. Avand “chipul Lui Dumnezeu”, primii oameni aveau mintea nepătată iar trupul le era diafan fără greutate si fara consistență, in armonie deplina cu sufletul: ”Adam si femeia lui erau amandoi goli si nu se rusinau.” Aceasta armonie dintre Dumnezeu si oameni a stârnit invidia si ura diavolului: el insusi cazuse din invidie si mandrie, dornic sa ia locul lui Dumnezeu. La randul sau el cauta sa atraga pe cati poate de la dragostea si respectul fata de Dumnezeu. Prin sarpe, satana indupleca pe Eva (si prin ea pe Adam) sa calce singura porunca pe care o avea de respectat, dar care era menita sa-i tina aproape de dragostea lui Dumnezeu: ”Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti.”
Pentru a readuce pe oameni pe calea cea dreapta Dumnezeu a dat – prin patriarhi si prooroi – legi prin care erau condamnate, intre altele, minciuna si tot ceea ce este legat de ea: vorbirea fara rost, luarea numelui lui Dumnezeu in desert, furtul si falsul juramant. Astfel intre cele 10 porunci incredintate de Dumnezeu lui Moise pentru poporul evreu citim: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert. Să nu furi! Să nu mărturisești strâmb impotriva aproapelui tău!”
De minciuna putem scapa numai prin adevăr, căci împotriva adevărului nu putem face nimic,ci pentru adevăr !
Un slatinean crestin ortodox.
Am luat fragmente dintr-o carte scrisa de Parintele Mihail Daniel Lungu.
Biruinţa lui Hristos asupra morţii este o realitate fizică, nu doar spirituală. Hristos, în mod real şi obiectiv, a nimicit moartea şi a înviat cu propria Sa omenitate spre folosul întregii umanităţi; nu este vorba aici doar de o viziune subiectivă a credinţei noastre, aşa cum au afirmat în ultimele decenii unii teologi aşa-zişi creştini, care pretindeau că astfel „demitologizează” creştinismul. Cuvintele Apostolului Pavel sunt foarte limpezi: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră! (l Cor. 15, 17). Creştinii ortodocşi, de la Înviere până la Inălţare, se salută rostind: „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu încredinţarea: „Adevarat a înviat!”.
Biruinţa lui Hristos este însă, desigur, şi o izbândă duhovnicească. Prin moartea Sa, Hristos a omorât păcatul şi a şters păcatele tuturor oamenilor.
Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Dintre ideologiile moderne, singura care însă a respins în mod categoric orice valoare şi utilitate a religiei a fost ideologia comunistă. În societatea visată de Marx şi Lenin,respectiv de discipolii lor, religia nu avea ce căuta.
Opusul adevarului – sau mai bine zis lipsa acestuia – este minciuna: o afirmatie care nu reflecta, intru totul ceea ce gandim si ceea ce stim nu este adevarata, ci falsa, mincinoasa. Minciuna nu se dovedeste decat in comparatie cu adevarul: Unde nu este adevar acolo este minciuna, dupa cum acolo nu este lumina ramane numai intuneric sau umbra.Asta au incercat sa faca comunistii si cozile de topor al regimului ateu-comunist.Din pacate si astazi sunt unii oameni pregatiti si indoctrinati de regimul comunist,respectiv sunt asa zisi profesori ai invatamantului politic si materialist dialectic.
In acest sens,
Lenin întărea astfel ideea că religia este o expresie a ignoranţei şi a relaţiilor de putere stabilite în interiorul societăţii. În consecinţă, „lichidarea claselor exploatatoare“ şi „luminarea“ conştiinţei deveneau două fenomene echivalente, care se presupuneau reciproc, neexistând o prioritate a uneia dintre ele. A lupta pentru emancipare socială însemna automat şi a lupta împotriva religiei şi pentru propagarea ateismului. Prin urmare, un adevărat comunist trebuia în mod obligatoriu să fie ateu şi avea datoria să răspândească aceste idei şi celorlalţi,asa cum procedează si azi unii rătăciți…
Adevarul absolut, de deasupra tuturor, este insusi Dumnezeu. Adevărul mântuitor este descoperit in persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit sa mărturisească adevărul si este El insusi adevărul: “Cel ce vine din cer este deasupra tuturor (…) Cel ce a primit marturia Lui a pecetluit ca Dumnezeu este adevarat.”
Primul si cel mai mare mincinos: Diavolul !
In lumina Dumnezeirii si im preajma Adevarului vietuiau primii oameni, in Rai. Avand “chipul Lui Dumnezeu”, primii oameni aveau mintea nepătată iar trupul le era diafan fără greutate si fara consistență, in armonie deplina cu sufletul: ”Adam si femeia lui erau amandoi goli si nu se rusinau.” Aceasta armonie dintre Dumnezeu si oameni a stârnit invidia si ura diavolului: el insusi cazuse din invidie si mandrie, dornic sa ia locul lui Dumnezeu. La randul sau el cauta sa atraga pe cati poate de la dragostea si respectul fata de Dumnezeu. Prin sarpe, satana indupleca pe Eva (si prin ea pe Adam) sa calce singura porunca pe care o avea de respectat, dar care era menita sa-i tina aproape de dragostea lui Dumnezeu: ”Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti.”
Pentru a readuce pe oameni pe calea cea dreapta Dumnezeu a dat – prin patriarhi si prooroi – legi prin care erau condamnate, intre altele, minciuna si tot ceea ce este legat de ea: vorbirea fara rost, luarea numelui lui Dumnezeu in desert, furtul si falsul juramant. Astfel intre cele 10 porunci incredintate de Dumnezeu lui Moise pentru poporul evreu citim: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert. Să nu furi! Să nu mărturisești strâmb impotriva aproapelui tău!”
De minciuna putem scapa numai prin adevăr, căci împotriva adevărului nu putem face nimic,ci pentru adevăr !
Un slatinean crestin ortodox.
Am luat fragmente dintr-o carte scrisa de Parintele Mihail Daniel Lungu.
Biruinţa lui Hristos asupra morţii este o realitate fizică, nu doar spirituală. Hristos, în mod real şi obiectiv, a nimicit moartea şi a înviat cu propria Sa omenitate spre folosul întregii umanităţi; nu este vorba aici doar de o viziune subiectivă a credinţei noastre, aşa cum au afirmat în ultimele decenii unii teologi aşa-zişi creştini, care pretindeau că astfel „demitologizează” creştinismul. Cuvintele Apostolului Pavel sunt foarte limpezi: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră! (l Cor. 15, 17). Creştinii ortodocşi, de la Înviere până la Inălţare, se salută rostind: „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu încredinţarea: „Adevarat a înviat!”.
Biruinţa lui Hristos este însă, desigur, şi o izbândă duhovnicească. Prin moartea Sa, Hristos a omorât păcatul şi a şters păcatele tuturor oamenilor.
Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.