Acum vreo câteva seri, un patriot local, care s-a lecuit la timp de politică, îmi rememora scenele prin care fusese îndepărtat senatorul Toma din Partidul Social Democrat. Nu-i nimic de râs, nimic de plâns, în comportamentul celor care au gestionat transferul puterii în interiorul celui mai mare partid politic de la Olt. Arta lovitului pe la spate vine cu mult înainte de antichitate. Omul este, prin definiţie, un animal rapace, iar ferocitatea şi canibalismul, la unii dintre semenii noştri, se întâlnesc în procente ameţitoare.
Zâmbesc însă şi acum când, revăzând reproşurile la adresa omului politic Ion Toma, nişte epigoni spuneau că acesta şi-ar fi dedicat prea mult timp şi energie promovării unor oameni pe funcţii la Bucureşti, în dauna problematicii curente din partid. Adică, în loc să joace macao, şeptici sau ceva cu popa-prostu’ în sediul partidului din Slatina, senatorul oltean construia, fără certificat de urbanism, capete de pod între provincia Slatina şi capitala orientală a României.
Timpul a trecut, Toma a rămas mai departe pe poziţie. Cei care credeau că i-au găsit notată în calendar ziua sfârşitului, fie au murit de tristeţe, fie şi-au luxat coloana vertebrală atunci când au căzut pe gânduri. Viaţa îi duce mai departe, şi pe buni, şi pe răi. Bilete pentru autobuzul acesta au luat toţi, iar cel care ar încerca să-i separeu n-are nici o şansă. Sunt atâţia răi care joacă rolul celor buni, iar cei din urmă nu dau atenţie promovării de sine.
La patru ani distanţă de la episodul cu reproşul, istoria se rescrie palpitant. Ai noştri, brazi de frunte în Câmpia Română, au început să înţeleagă că fără a face tot ceea ce omeneşte este posibil, în a duce oameni de aici la Bucureşti, nu există nici o şansă. Dacă vrem cu adevărat să trecem de zidul vorbelor în realizarea unor proiecte majore, de interes public. Dintre cele care să pună Oltul pe hartă, să creeze alternative şi rute viabile la… groapa din podul Olt. Ca semn al neputinţei. Cei care ştiu, îşi amintesc cum astă vară, o groapă cât o ciupercă din Podul Olt a dezlipit Oltenia de Muntenia.
Astăzi, cum-necum, prin compromisuri, prin merite individuale, Oltul are ceva oameni la Bucureşti. Deşi, poate infinit mai mult, dacă e să ne gândim la performanţele electorale ale puterii pesediste.
Ideea asta brevetată de senatorul Ion Toma, uite că prinde. Iar astăzi, la câţiva ani distanţă de la lansarea ei, cu siguranţă dreptul legitim al patentului nu va fi invocat de cel care fusese aspru criticat pentru acest proiect.
Plagiaţi, băieţi! Important e să plagiaţi bine, şi dacă se poate să învăţaţi ceva din lecţia lui Toma, e perfect. Prin înţelepciunea sa şi modul diferit de al vostru de a vedea lumea, senatorul nu vă va cere daune interese într-un proces pe drepturi de autor. Măcar să iasă bine. Pentru oltenii din Olt: nişte locuri de muncă, o autostradă, încă un pod peste Olt şi alte câteva mărunţişuri…
