Numele unui proiect eşuat: Radu Liviu, primar la Caracal

Pe doctorul Radu Liviu l-am cunoscut în a doua parte a anului 2015. În cabinetul de director al Spitalului din Caracal. E drept, curiozitatea mă dusese acolo în condiţiile în care Eduard Ciocăzanu avea să nu mai fie opţiunea de primar pentru PSD în capitala Romanaţiului. Am simţit că am în faţă un om educat, un om bine crescut, atent la detalii şi la oameni. Treptat, valul a înaintat spre ţărm. Edilul urbei, rămas fără sprijin politic de la PSD, ajunge la liberali, iar Radu Liviu este anunţat candidatul pentru primărie…
O serie de emisiuni la postul local, moderate de subsemnatul, un tom de interviuri în Ziarul de Olt. Pentru un proiect politic care arăta bine, din perspectiva unui Caracal care arăta altfel decât până atunci. O echipă frumoasă în jurul candidatului. Oameni cu bune intenţii, care au vrut atunci, şi cred că vor şi mai departe, binele oraşului. Alegerile au consfinţit un scor categoric, o victorie zdrobitoare pentru Radu Liviu, la pachet cu cea a PSD-ului.
E greu de ştiut cine a câştigat cu adevărat, partidul, candidatul, echipa sau poate chiar toate în procente diferite. Ajuns primar, Radu Liviu a omis un lucru esenţial. Să participe la nişte cursuri de terapie necesare în situţiile când unii oameni se adaptează mai greu atunci când viaţa îi scoate din şablonul cotidian şi îi împinge chiar la mai bine, dar într-un alt sistem.
Astăzi, primarul de la Caracal a devenit prizonierul unor umbre. Vede duşmani peste tot. Analizează detalii, gândind că în spatele fiecărei acţiuni se află un complot intern şi internaţional împotriva sa. A cedat prea uşor la cei care, spunându-i „Bună dimineaţa!”, îi transmit că e alesul lui Dumnezeu, că că tot ceea ce gândeşte e indispensabil pentru umanitatea romanaţeană.
Beneficiar al unei prese pozitive, nu a fost taxat atunci când, imediat după instalare, a considerat că un primar trebuie să investească în cetăţeni schimbând maşina de serviciu şi sistemul de operare la telefonul plătit din banii caracalenilor. Tot câinele de pază al democraţiei a lăsat deoparte şi extravaganţele decontate la agenţiile de turism unde se decontează biletele de excursii la cursuri de formare, pe la noi sau prin străinătate.
Sufocat de aceste mărunţişuri, inevitabil a început să nu mai vadă pădurea din cauza copacilor. Infrastructura oraşului e ca după un război clasic. Chiar dacă, pe ici pe colo, s-a făcut ceva. Spitalul funcţionează prin inerţie şi ca o unitate de recompensă pentru lăudători şi aplaudaci. Locurile de muncă promise sunt tot o filă dintr-un proiect politic din vara lui 2016. Practic, poziţia de primar a lui Radu Liviu nu face decât să întreţină funcţionarea adminsitraţiei, şi doar atât. Nu e de ajuns. Însă, oamenii vor şi e normal aşa ceva, mai mult. Mai visează şi acum la o schimbare la faţă după modelul cum se întâmpla în Slatina după 2004.
Fără a-l evalua pe medicul Radu Liviu, care poate fi un specialist în domeniu, primarul cu acelaşi nume este un proiect falimentar. Nu a mers. Nu există acea chimie, care să dea zâmbet culoare şi bunăstare. E acolo o ruptură sau, ca la fotbal, un picior care tremură nu va trage în poartă nici de la 11 metri.
Multe sunt date de felul de a fi, iar spre decontare vor merge la scrutinul de la alegerile locale viitoare, care doar mâine nu sunt. Atunci e greu că oamenii vor face coadă să pupe drapelul PSD-ului, în condiţiile erodării date de o guvernare besmetică şi teleormanizată, devenită deja culegere de bancuri naţionale. Şi nu numai asta.
Ca o curiozitate, pentru o opinie jurnalistică, interesant va fi cu ce va veni Radu Liviu în faţa cetăţenilor din Caracal şi cine se va mai afla lângă domnia-sa. Cine va gestiona, prin asumare, un astfel de proiect? Nu cred că intelectualitatea caracalelană, tinerii din 2016, vor mai gira ideea de repetiţie a ceva ce nu a funcţioant imediat după prima zi de la alegerile locale din 2016.