Istoricește, putem spune SLATINA – nu doar 656 – căci dacă prima mențiune documentară datează din 20 ianuarie 1368, în privilegiul comercial acordat de VLAICU VODĂ negustorilor brașoveni prin care-i scutește „DE TOATĂ VAMA DE LA SLATINA”, ORAȘUL NOSTRU a apărut și s-a dezvoltat într-un perimetru locuit din CELE MAI VECHI TIMPURI, continuu, de oameni.
SLATINA – denumire în contextul toponimiei slave de perimetruu – SLAM-TINA – pământ sărat, sărătură, a existat cu mult înaintea secolului al X-lea și a evoluat după ultimul val de migrații într-un perimetru cu LOCAȚIA UMANĂ cea mai veche din țara noastră centrată pe VALEA DÂRJOVULUI.
Această LOCAȚIE A NOASTRĂ a ființat în permanență, uman și economic în această zonă fertilă, cu teren agricol, pășuni, dealuri, păduri din jur, cu ape bogate în pește, „traversând” în continuu un POGRES, de la PALEOLITIC, NEOLITICUL, BRONZUL, FIERUL ș.a.m.d.
Uneltele de cremene, piatră șlefuită, os, corn de cerb, vasele de lut frumos ornamentate etc, specifice culturilor celebre: CRIȘ, VĂDASTRA, SĂLCUȚA ș.a.m.d., descoperite pe VALEA SOPOTULUI, la STREHAREȚ, la PRISEACA, la MILCOV-IPOTEȘTI etc, confirmă existența AICI a înaintașilor „deveniți” ulterior GETO-DACII într-o locație „densă”.
Amenințările externe „ale timpului” este posibil să fi condus ca geto-dacii „SLĂTINENI” să fi fost integrați în UNIUNEA DIN MUNTENIA care se opune în 335 î.e.n lui ALEXANDRU MACEDON în lupta din apropiere de vărsarea OLTULUI în DUNĂRERE. Cu „trecerea” timpului, după moartea lui BUREBISTA se poate spune că au rămas integrați în UNIUNEA lui DICOMES.
Dar SLATINA NOASTRĂ „a trăit” și consecințe ale politicii ROMEI, în vremea a patru împărați celebri:
1. TRAIANUS – cel mai glorios dintre ei prin includerea întregii MUNTENII provinciei MOESIA INFERIOR;
2. HADRIAN – care renunță la MUNTENIA, stabilind granița pe OLT;
3. SEPTIMIUS SEVER – care reintegrează MUNTENIA, deci și zona SLATINA, mutând hotarul de pe OLT pe limesul TRANSALUTAN – de la DUNĂRE SPRE RUCĂR.
4. FILIP ARABUL – care retrage la 245 granițele, pe dreapta OLTULUI, sub presiunea CARPILOR.
După retragerea romană din DACIA, la 271, pe teritoriul actual al SLATINEI și împrejurimi, populația romanizată continuă să fie numeroasă și tocmai de aceea VESTIGIILE de la monedele de bronz până la așezările umane „găsite” în zonele STREHAREȚ, CIREAȘOV, SOPOT, IPOTEȘTI, GĂNEASA, PRISEACA, demonstrează o viață economică intensă, bazată pe agricultură, creșterea vitelor și practicarea diferitelor meșteșuguri.
În EVUL MEDIU, SLATINA evoluează de la așezare rurală către VIAȚA ORĂȘENEASCĂ, prin apariția de timpuriu, AICI, a unui TÂRG, favorizat de așezarea la contactul dealului cu câmpia, la VADUL OLTULUI și pe drumurile comerciale: al SĂRII, al BUȚIILOR, al OII.
Prin SLATINA treceau două importante căi comerciale ce legau APUSUL EUROPEI de comerțul răsăritean, cu BALCANII și ADRIATICA, precum și cele interne – axa – CÂMPULUNG – de la BRAȘOV – prin SLATINA, la DUNĂRE și SIBIU-CÂINENI-DUNĂRE.
Așa a crescut, considerabil, importanța TÂRGULUI în care funcționează VAMA INTERNĂ – cu durată până la 1831 (desființată conform REGULAMENTULUI ORGANIC), dar și un puternic CENTRU MILITAR. Atât VAMA, cât și CENTRUL MILITAR au favorizat dezvoltarea SLATINEI ca ORAȘ – important centru comercial în care circulau monedele vremii – bulgărești – emise în vremea țarului ION ALEXANDRU (sec. al XIV-lea), turcești – asprii (sec. al XVI-lea), poloneze – jumătăți de GROȘI – emise în vremea lui VLADISLAV al II-lea JAGELLO (sec. al XV-lea) și dinari ungurești din sec. al XVI-lea.
„IMPORTANȚA” orașului CREȘTE pe măsură ce trece timpul și SLATINA a devenit CAPITALA județului OLT, pomenită pentru prima oară în HRISOVUL de la 26 APRILIE 1500, în vremea lui RADU CEL MARE.
În sec. al XVI-lea a servit, temporar, drept CURTE DOMNEASCĂ, CETATE DE SCAUN – atestată la 5 IUNIE 1535 în timpul lui VLAD VINTILĂ (de la SLATINA) 1532-1535, ajuns DOMN cu sprijinul boierilor OLTENI.
Domnitorii OLTENI – din sec. al XVII-lea (MATEI BASARAB) și sec. al XVIII-lea (C-TIN BRÂNCOVEANU) au impulsionat dezvoltarea cultural-religioasă a SLATINEI – Mănăstirea CLOCOCIOV – 1645, Biserica Sfânta Treime – 1645, Schitul STREHAREȚ – 1671 etc.
În sec. al XIX-lea, SLATINA este „angrenată” în desfășurarea actelor istorice ce stau la baza înfăptuirii statului național.
În perioada 4-10 martie 1821, TUDOR VLADIMIRESCU are cartierul general în orașul nostru, unde stabilește programul de desfășurare al mișcării sale.
În iunie 1848, slătinenii, susținători ai REVOLUȚIEI, cu entuziasm, au întâmpinat pe Podul de peste Olt, guvernul provizoriu revoluționar, ales la IZLAZ, mai ales că ACOLO participaseră și reprezentanții SLATINEI – C. STANCOVICI și IORGU VĂLEANU, chemați acolo de ELIADE RĂDULESCU și CRISTIAN TELL.
La SLATINA a funcționat un CLUB UNIONIST din care făcea parte și viitorul deputat în DIVANUL AD-HOC, TĂNASE CONSTANTIN, din comuna IZVOARELE, UNIONIST și SUSȚINĂTOR ACTIV pentru emanciparea și împroprietărirea CLĂCAȘILOR.
În RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ – 1877-1878 – SUBUNITĂȚILE Regimentului 3 OLT s-au acoperit de glorie pe câmpul de luptă de la SMÂRDAN.
După 1900, orașul a păstrat un pronunțat caracter agricol, dar apar și stabilimente industriale care-i conferă o anumită originalitate subliniată magistral de NICOLAE IORGA în vizita lui AICI: „…iată ce ciudat mi se pare un glob de lampă electrică, apoi altul…”.
INDUSTRIALIZAREA SLATINEI a început în forță, la 30 IUNIE 1965, când s-au produs primele șarje de aluminiu românesc la ÎNTREPRINDEREA DE ALUMINIU, iar în anii care au urmat s-a „creat” platforma industrială a orașului cu uriași coloși ai metalurgiei neferoase: ÎNTREPRINDEREA DE PRELUCRARE A ALUMINIULUI, ÎNTREPRINDEREA DE PRODUSE CĂRBUNOASE – unică în țară, ca nivel tehnologic, FABRICA de CABLURI de forță din aluminiu etc, cărora li se vor „adăuga” apoi I.P.T.A.P.A, UTILAJ ALIMENTAR etc.
Dezvoltarea economică a determiant mutații edilitar-urbanistice și cultural-educative cu infrastructura necesară.
În DOMENIUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, SLATINA are puternice tradiții, începând cu cea mai veche școală din 1763, apoi Școala IONAȘCU, din 1799, dar și mulți oameni de seamă: economistul P.S. AURELIAN, profesorul DIMITRIE CARACOSTEA, istoricul ION S. FLORU, renumitul profesor GEORGE POBORAN, mândrindu-se cu strălucitul muzician DINU LIPATTI – după mamă slătinean, amintindu-i și pe marii poeți MUMULEANU și MINULESCU etc.
În anii 80, învățământul slătinean instruia și educa – pe an școlar – peste 10.000 de copii și tineri prin „dăruirea” exemplară a peste 700 de slujitori ai școlii. Rețeaua școlară cu 14 unități preșcolare, 11 școli de cultură generală, 2 licee teoretice, 6 licee de specialitate, un institut pedagogic, o școală de muzică, un institut cu profil – subinginer metalurg, școli profesionale, ce asigura o REALĂ APROPIERE și INTEGRARE a învățământului de cerințele pregnante ale vieții economico-sociale a orașului nostru, a județului și nu numai.
Ansamblul CULTURAL-SPORTIV al orașului, compus din CASE DE CULTURĂ, cinematografe, biblioteci publice și școlare, muzeul impresionant ca POZIȚIE și CONȚINUT, stadionul modern, arhiplin la meciurile echipei de fotbal DINAMO SLATINA, CLUBURI SINDICALE și alte unități specifice, promova cu succes creația artistică populară, cultă etc.
Sistemul sanitar, dirijat de un spital cu mare tradiție, asigura prin personalul de MEDICI STABILI, farmaciști și cadre cu pregătire medie sanitară ocrotirea sănătății populației, cu SUCCES.
Cu realism trebuie să recunoaștem că spre sfârșitul deceniului al 9-al sec. XX, și orașul nostru s-a confruntat cu greutăți care și-au pus amprenta asupra vieții locuitorilor, dacă avem în vedere restricțiile la energie electrică, căldură, carburanți, lipsa unor alimente etc, conducând astfel la nemulțumiri față de „funcționarea” sistemului social-economic și politic al timpului.
Pe acest fond și ORAȘUL NOSTRU „s-a implicat” în manifestările – DECEMBRIE 1989 – cu speranța că NOUA ORDINE NAȚIONALĂ va aduce PROGRES și PROSPERITATE și mai ales DORINȚA de „înfăptuiri” în „cartea viitorului”.
Iar acum, în al 7-lea SECOL de la „existența” sa documentară, pornind de la eforturile prezentului făcute cu bună credință de autorități, să ne URĂM a fi ÎNCREZĂTORI în VIITORUL PROMIȚĂTOR al ORAȘULUI NOSTRU, despre care EU pot spune, AZI, că este MINUNAT și că are, ATENȚIE – că stiu ce spun, cele mai „funcționale” TROTUARE din EUROPA.
LA MULȚI ANI!!!
