Ultimele zile din etapa GRECIA – ȚARA ZEILOR au fost „consacrate” pentru ATENA și PELOPONEZ…
ATENA strălucitoare, încă din vremea lui PERICLE, cucerită și jefuită de legiunile romane ale lui SULLA în anul 86 î.e.n. și-a pierdut din importanța culturală. În 1458 a fost ocupată de otomani, dar liberă după războiul din 1828-1829, în anul 1833 a fost declarată CAPITALA statului elen de regele OTTO, cunoscând din nou ascensiunea.
Astăzi, ATENA, împreună cu portul PIREU, reprezintă cel mai important centru comercial și industrial din GRECIA. În Muzeul Național de Arheologie, Muzeul Bizantin Creștin, Muzeul de Artă Populară, pot fi admirate colecții rare de artă greacă, bizantină, coptă și islamică, precum și costume populare și produse textile și ceramice.
CORINT (KORINTHOS) – își „exprimă” măreția prin fundațiile uneia dintre cele mai mari cetăți –stat ale antichității și STÂNCA MONOLITICĂ înaltă de 575 metri, cu vestigiile cetății ACROCORINT.
Incursiunea în ȚARA ZEILOR, pe care deși o mai văzusem, a fost o „experiență” extrem de interesantă, căci în „spatele” vestigiilor admirate am simțit existența ADEVĂRULUI ISTORIC ce definește GLORIA ELADEI cu eroii săi și de care țara noastră este legată prin numeroase „momente istorice”, din vremuri străvechi și până AZI.
Acestea s-au dezvoltat continuu prin stabilirea relațiilor diplomatice în 23.12.1879 la nivel de legație până la nivel de ambasade, la 25.08.1956, și vizite la nivel înalt în 1975 și 1976 ale liderilor Karamanlis și Ceaușescu, până la foarte numeroase ACORDURI ca instrumente bilaterale și relații economice-comerciale.
În ceea ce mă privește, m-am despărțit de peisajul „natural-istoric” al GRECIEI ORTODOXE, promițându-mi că „într-o zi” VOI REVENI AICI pentru a admira din nou acest peisaj maiestos…
În zorii zilei de 22 iulie, după vizitarea GRECIEI m-am îndreptat către zone din EUROPA CENTRALĂ. Retraversând BULGARIA unde CONSTRUCȚIA de AUTOSTRĂZI și BUNA „GOSPODĂRIRE” NAȚIONALĂ sunt la ORDINEA ZILEI și apoi ajung pe la NOI, în UNGARIA, apoi SLOVENIA, ITALIA, AUSTRIA și TOT AȘA… m-au uimit priveliști absolut spectaculoase, și unele unde vei simți „pe propria-ți piele”, pe parcurs, schimbări de peisaje fascinante.
Întotdeauna, înainte de a porni în călătorie, îmi „petrec” un timp studiind despre țările și locurile pe care vreau să le vizitez, căci cu cât știi mai multe despre ele înainte să ajungi acolo, cu atât mai ușor va fi să înțelegi când vei fi acolo.
În UNGARIA după vizitarea unor NOI LOCAȚII din BUDAPESTA, pentru a vedea „ALTELE”, m-am îndreptat spre SUD – direcția BALATON-NAGYKANIZSA – pe superba autostradă M7.
BALATON – situat în cea mai frumoasă regiune maghiară de recreere este cel MAI MARE LAC din CENTRUL EUROPEI. Puțin adânc, el poate fi uneori traversat cu piciorul, iar stațiunile balneare splendide, plajele de nisip din sudul lacului și-au păstrat parcă ceva din epoca AUSTRO-UNGARĂ ce atrage zeci de mii de turiști din EUROPA.
NAGYKANIZSA – cel mai mare oraș din Sudul UNGARIEI, capitala județului ZALA (de la granița cu SLOVENIA) este înfrățit cu orașul COVASNA din țara noastră. Este un oraș frumos, plăcut, liniștit, un excelent oraș de tranzit cu oameni primitori și binevoitori care se relaxează într-o minunată piață centrală, frumos ornamentată cu diverse monumente.
M-am îndreptat, de aici, spre sud și am trecut lejer în SLOVENIA, cea mai nordică dintre fostele republici jugoslave, situată între ITALIA și AUSTRIA. Călătoria a fost relaxantă, căci această țară dispune de o rețea extraordinară de autostrăzi „presărate” cu tuneluri „luminate ca ziua” ce străpung ALPII DINARICI, IULIENI și SUDICI, dar întrebându-mă: AI NOȘTRI, CÂND?
SLOVENIA datează, ca principatul CARINTHIA pentru început, încă din secolul al VII-lea, care în secolul al XV-lea a fost ocupată de HABSBURGI. În 1918 și apoi în 1945 este înglobată REGATULUI SÂRBILOR, CROAȚILOR și SLOVENILOR, respectiv R.S.F. JUGOSLAVIA.
LJUBLIANA – capitala, cu centrul istoric, palate și biserici baroce cu numeroase influențe italiene și austriece. Numele său, în accepțiunea slovenilor provine din slavonul LUBA – IUBIT, „respingând” alte două versiuni: germană și latină.
Orașul, „aflat” la răscrucea a trei culturi – germană, latină și slavă, se consideră „legat” de eroul IASON și ARGONAUȚII cu LÂNA DE AUR și DRAGONUL LEGENDAR care este astăzi SIMBOLUL ORAȘULUI.
Orașul păstrează un centru istoric impresionant, are două piețe – a orașului cu celebra fântână RABBA și PIAȚA DE SUS. Impresionează ruinele romane, PARCUL TRIVOLI, parcul dragonului și podul DRAGONULUI cu mulți dragoni înaripați precum și PODUL TRIPLU, CATEDRALA, GRĂDINA ZOO și în special UNIVERSITATEA.
MARIBOR – al doilea oraș din SLOVENIA, asediat în anii 1480 și 1481 de MATEI CORVIN fără succes, se mândrește cu Parcul ORAȘULUI, CLĂDIREA ADEVĂRULUI, CASTELUL, CATEDRALA, TURNURI medievale, dar mai ales cu MUZEUL POKRAJINSKI cu picturi de portrete și cu expoziții de măști și costume.
Impresionat de „civilizația istorică dar și la zi” a acestei țări, autoturismul „m-a purtat” apoi spre ITALIA, cea cu o multitudine de orașe superbe, dar VENEȚIA, FLORENȚA și ROMA formează tripletul DIVIN al culturii, nu doar italiene și europene…
Prima „ESCALĂ” a fost la TRIESTE, orașul care exercită o uriașă atracție pentru turiști. Orașul de azi, plin de palate, are o istorie veche de 5000 de ani. A înflorit după „cucerirea” lui de către legiunile romane ale lui CAESAR, devenind COLONIE, fiind apoi transformat într-un puternic „centru militar” de către OCTAVIANUS când a fost împrejmuit cu ZIDURI.
După ocuparea orașului de către franci, în secolul al XIV-lea, locuitorii au „acceptat”, printr-o scrisoare, a fi „supuși” ai lui LEOPOLD AL III-lea de HABSBURG până în anul 1920 când TRIESTUL revine ITALIEI. Cu o istorie „curioasă”, în 1947 – pacea de la PARIS – TRIESTUL devine TERITORIUL LIBER până în 1954, iar în 1975 un tratat italo-jugoslav împărțea TRIESTUL între cele două state.
AZI, TRIESTUL, oraș italian se mândrește cu istoria sa milenară de la templele dedicate lui ZEUS și ATENA de pe dealul San GIUSTO, dar mai ales în ideea că NUMELE său este „legat” de vestitul rege RICHARD INIMĂ DE LEU al ANGLIEI, care la întoarcerea din CRUCIADĂ a rămas o vreme în celebra așezare.
Celebritatea eternă a orașului va fi păstrată de grandioasa PIAȚA UNITA cu cea mai mare deschidere spre mare, CATEDRALA în stil bizantin cu fresce și mozaicuri prețioase, TEATRO ROMANO încă din secolul al II-lea, cu PALATUL MUNICIPIULUI cu fântânile celor patru continente: EUROPA, ASIA, AFRICA, AMERICA.
Impresionează CASTELUL MIRAMARE într-un golf din Adriatica, FARUL VITTORIO cu lumină pentru „cei pierduți pe mare”, precum și MUZEUL DE ISTORIE ȘI ARTĂ, cu multe statui de marmură.
Lăsând în urmă capitala provinciei TRIESTE, m-am îndreptat „odihnit”, pe o splendidă autostradă spre VENEȚIA fermecătoare, liniștită și încremenită parcă în timpuri istorice glorioase.
VENEȚIA a devenit o destinație turistico-istorică preferată, căci poziția sa pe numeroase insule din laguna venețiană, între care se întinde un labirint de canale traversate de 400 de poduri, este UNICĂ. Centrul este format din piața SAN MARCO și bazilica omonimă cu cupolă și plan în formă de cruce, la care au lucrat constructori bizantini din secolul al XI-lea.
Fațadele și pereții interiori sunt împodobite cu mozaicuri din culori pestrițe. Aici se află monumentalul PALAZZO DUCALE (PALATUL DOGILOR), fostă reședință a dogilor venețieni, sediu al guvernului și legislativului.
Artera principală a Veneției este CANALUL GRANDE, lung de 3,8 kilometri, lat de 70 metri și adânc de 4-5 metri. Ambele sale maluri sunt „tivite” cu biserici și palate nobiliare și negustorești somptuoase, construite din secolul al XII-lea până la începutul secolului al XVIII-lea.
Sunt tipice varietatea de culori a unor picturi cum ar fi chiar MONALISA – arcadele cu coloane și balcoane. În fața caselor sunt montați în apă STÂLPI de care se amarează bărcile și gondolele. Spre târgul de pește din piața neogotică se boltește peste canal vestitul PONTE DI RIALTO, un arc de marmură cu o deschidere de 28 metri, construit la sfârșitul secolului al XVI-lea, mărginit de prăvălii.
Vizitarea celebrului oraș a impresionat profund creându-mi confortul necesar pentru ca în ziua de 29 iulie să iau în calcul următoarele ținte ale călătoriei…
Astfel, în această zi, parcurgând 606 kilometri, am ajuns la VIENA – capitala Austriei, călătorind prin Estul acestei țări, preponderent muntos, piemontul ALPILOR, ajungând până aici. Vizita nocturnă în celebra capitală crează o atmosferă specifică emanată de palatele și bisericile baroce, iar vestitul PRATER este mult mai spectaculos noaptea.
Pentru că ȚINTA-CHEIE era cursa de Formula 1 de la HUNGARORING – BUDAPESTA, în dimineața zilei de 30 iulie 2017, lăsând în urmă capitala AUSTIEI, m-am îndreptat spre circuitul cu pricina. Deplasarea facilitată de excelentele autostrăzi A1, M1 și M3 a decurs mai mult decât perfect…
MTI Fotó: H. Szabó Sándor
HUNGARORING – circuit de curse auto la Nord de BUDAPESTA, în localitatea MOGYOROD, deschis în 1986. Am asistat la o cursă spectaculoasă dominată de scuderia FERRARI care a și obținut prima dublă cu pilotul favorit – germanul SEBASTIAN VETEL – locul I, urmat de coechipierul RAIKONEN. Ei au fost urmați de cei doi piloți – concurenți, adversari redutabili – finlandezul BOTTAS – locul III și HAMILTON – locul IV de la MERCEDES.
Deloc obosit, după cei 6000 de kilometri parcurși prin EUROPA, seara, despărțindu-mă de extraordinarul „peisaj” sportiv, dar și uman, cu cei peste 100.000 de spectatori de pe HUNGARORING, parcurgând cei 200 de kilometri „maghiari” am ajuns în țara mea, la CENAD, la pensiunea ANCA, ce m-a găzduit în excelente condiții.
În ziua următoare, 31 iulie 2017, călătorind, cu bucuria revenirii ACASĂ, am înțeles „să tac” în legătură cu infrastructura noastră rutieră, deși sunt îngrozit de „mulțimea” accidentelor aproape zilnice, soldate cu tot mai multe victime și întrebându-mă – a câta oară – CÂND ȘI AI NOȘTRI GUVERNANȚI???
