Pe scena politică a lumii de la acest sfârșit de deceniu al II-lea, de la începutul mileniului al III-lea, domină o întrebare cu multe subînțelesuri: CEI FOARTE PUTERNICI LUPTĂ PENTRU PRIMUL IMPERIU GLOBAL?
DE CE OARE? Ne întrebăm la rându-ne… Pentru că istoria lumii ne-a demonstrat că imperiile nu durează la infinit și că toate s-au năruit groaznic. Nicio PUTERE nu poate progresa pe termen lung, bazându-se pe exploatarea celorlalți…
ȘI, TOTUȘI?!
Evenimentele „LA ZI”, în contextul mai ales HAMBURG G20 – 2017, dar și după, semnalează divergențele uriașe între S.U.A și CEILALȚI, iar comportamentul liderului de peste OCEAN relevă o anumită „DISTANȚARE” a S.U.A pe scena internațională. Pe de altă parte, EL pretinde a fi un CRUCIAT-ȘEF într-o civilizație occidentală „asediată”, în contextul confruntării cu „PUTERILE ASIATICE” (inclusiv Rusia), încercând să-și impună o politică „dominantă”.
În același timp, EL mai încearcă să schimbe și centrul de greutate al EUROPEI, iar spusele lui la VARȘOVIA, cum că „POLONIA este inima EUROPEI” nu sunt întâmplătoare, ca și când „voi, germanii, nu mai sunteți”.
Ori, pe acest fond, BERLINUL nu vede cu ochi buni susținerea americană pentru „INIȚIATIVA CELOR TREI MĂRI”, prin care POLONIA își arată ambiții hegemonice în această parte a EUROPEI.
În plan mai ascuns, această „abordare” ar echivala cu actualizarea unei mai vechi teze americane prin care încearcă a împărți EUROPA în: VECHE (VESTUL) și NOUĂ (FLANCUL ESTIC, cu POLONIA și ROMÂNIA) despre care fostul secretar al Apărării, DONALD RAMSFELD spunea că EUROPA NOUĂ este de partea S.U.A, nu și cea VECHE, referindu-se la intervenția în IRAK.
Pe de altă parte, PRIMA ÎNTÂLNIRE PUTIN-TRUMP la HAMBURG – programată pentru 35̍, dar care a durat 140̍, încât liderul rus a trebuit să-și ceară scuze premierului japonez cu care avea programate convorbiri, poate sugera o nouă EVOLUȚIE pe „FRONTUL EST-EUROPEAN”, cu o „retrasare” de noi sfere de influență.
Să fie oare CRUCIALĂ pentru VIITORUL LUMII această întâlnire? Mai ales că cei doi lideri au declarat că au relații personale destul de bune, fapt care l-a făcut pe secretarul de stat REX TILLERSON să remarce o „ALCHIMIE POZITIVĂ”.
Să înțelegem că CEI DOI MARI sunt LIDERI NOI pentru care esența și principiile marilor lor puteri transcend mereu ZONE de ABORDARE? Cum să „descifrăm” spusele lui PUTIN despre liderul american „TRUMP de la TV se deosebește de TRUMP cel REAL, care este foarte concret și analizează destul de repede”?
Pe de altă parte, presa rusă, elogiind întâlnirea CELOR DOI, cum că LUMEA ÎNTREAGĂ aștepta această „ strângere de mână”, nu ezită s-o transpună cu timp în urmă, asemănând-o cu întâlnirea de pe ELBA – TORGAU (1945) între soldații ruși și cei americani.
Poate, pe acest „fond”, în raport cu GERMANIA (mare putere a EUROPEI), TRUMP a adoptat o linie diferită față de predecesorii lui și, ca urmare, retrage sprijinul pentru proiectele europene în care BERLINUL este interesat.
În cealaltă parte a lumii, cei trei giganți S.U.A, CHINA și INDIA își dau mesaje subtile, fiecare încercând să „ocupe” o „poziție” cât mai bună. INDIA și CHINA sunt rivali tradiționali, și pe fondul unei „RĂCIRI” cu CHINA, S.U.A dezvoltă intens relații cu INDIA, chiar dacă aceasta, multă vreme, a fost un aliat de nădejde al fostei U.R.S.S, respectiv RUSIA.
Liderii INDIEI și S.U.A au „căzut de acord” că „LUMEA are nevoie de o AMERICĂ puternică”, în încercarea de a crea un NOU POL DE PUTERE în ASIA care poate genera un război cumplit între CHINA și INDIA, ce mocnește încă din 1962.
Dacă la toate „ASTEA” adăugăm o sumedenie de fenomene și evenimente „arzătoare” din ASIA ce stă „să dea în clocot” politica PHENIANULUI, tensiunile noi dintre CHINA și MAREA BRITANIE, Afganistanul nepacificabil, criza Siriană, pretențiile tot mai mari ale IRANULUI și ARABIEI SAUDITE, și criza din QATAR, neootomanismul lui ERDOGAN, ISLAMISMUL și MIGRAȚIA, chiar că îți vine să crezi că a venit sfârșit vechii ordini mondiale liberale.
Parcă în consens, în Europa, declarațiile unor lideri între care și Angela Merkel referitoare la „NESIGURANȚA cu CARE SE CONFRUNTĂ LUMEA”, noua politică a Parisului , Ucraina lui POROȘENKO, care-l citează pe LERMONTOV despre RUSIA – „țară de satrapi și robi” pozițiile „nonconformiste” ale lui V. ORBAN și M. RENZI față de RUSIA sau ultima conferință de presă a lui V. PUTIN, toate ne obligă să ne întrebăm cum se va „modifica” LUMEA?!
Dar ROMÂNIA CONTEMPORANĂ?!
Din păcate, în ciuda unor declarații sforăitoare, fară un ghid de politică externă, gen NICOLAE TITULESCU sau chiar ȘTEFAN ANDREI, constrânsă de „indicațiile” de la BRUXELLES, acuzată mai mereu din cauza CORUPȚIEI, lipsită de o infrastructură și o economie stabilă puternică și productivă, și nu pe consum, cu un PIB destul de redus, ROMÂNIA nu poate emite pretenție de LIDER REGIONAL, ci rămâne DEPENDENTĂ de parteneriatele strategice cu VARȘOVIA și S.U.A.
În loc de concluzii – să nu ne amăgim cu formule de genul: parteriat, dialog, colegi, concertare etc, căci în REALITATE, LIDERII – uneori fiecare în parte, alteori împreună – sunt angajați într-o cursă, e adevărat, cu obstacole, pentru a „modifica” LUMEA.
