În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin! Hristos a Înviat!
Dragii mei,
Nu cred că v-ar plăcea ca acum să vin în fața dumneavoastră și să rod semințe, iar cojile să le arunc pe jos. Ar fi o lipsă de bun simț care dă automat în nesimțire.
De asemenea cred că nu era frumos dacă nu salutam la începutul cuvântului meu, tot la lipsă de bun simț fiind încadrată fapta, și astfel de exemple pot să vă mai dau, dar rămân puțin asupra acestora două.
Sâmbătă am venit destul de târziu din București și am fost așteptat la gară de sora mea care m-a adus în fața blocului. Aici era banca plină de tineri care mai de care mai gălăgioși și mai plini de energie. Am trecut prin fața lor, călcând pe covorul de coji de semințe, am salutat și abia când să intru în scara blocului am auzit un „bună seara”, ca răspuns la salutul meu, probabil, de unul dintre ei, care încă mai avea bun simț…
V-am povestit acest episod pentru a face o altfel de introducere la Evanghelia de Duminică, a vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda.
Din textul Sfântului Evanghelist Ioan aflăm că în acest loc erau o mulțime de oameni bolnavi: „orbi”, „șchiopi”, „uscați”, care așteptau ca un înger să se pogoare și să tulbure apa iar cel care se afunda primul în apa aceea se vindeca pe loc „indiferent de ce boală avea”.
Aflăm din Evanghelie că acolo era un om bolnav care suferea de 38 de ani, dar pentru că nu era nimeni care să îl ajute să intre în apă, nu reușise să se vindece. Fiecare își vedea prioritățile sale și nu conta pentru nimeni boala acestuia sau anii care trecuseră negăsindu-se cineva care să îl ajute. Mântuitorul Hristos, aflăm din text, se apropie de acesta, iar după ce îi ascultă suferința îl vindecă.
Urmează momentul șocant, pentru toți cei care citesc textul, deoarece vedem că iudeii îl mustră pe omul vindecat care își luase patul, că este zi de sâmbătă și nu are voie să facă un astfel de gest. Pentru niciunul nu contează că omul acesta timp de 38 de ani a stat într-un pat, nemișcat și acum poate să meargă. Pentru ei contează faptul că el își poartă patul în zi de sâmbătă și nu are voie. Întrebat fiind de Cel care L-a vindecat, omul nu Îl știe pe nume și aflăm din text lecția de bun simț dată de Hristos: „căci Iisus se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc”.
Vedem că Mântuitorul nu rămâne să fie aclamat, să fie „băgat în seamă”, El se retrage, întâlnindu-se mai apoi în templu cu cel vindecat, cum aflăm din finalul pericopei evanghelice, atunci când Mântuitorul îi dă și „rețeta” ca să rămână sănătos: „După aceasta Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: «Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău!»”.
Dragii mei,
Lecția de bun simț a lui Hristos, care s-a retras dintr-o mulțime „ne-simțită” la suferința celui care fusese vindecat, rămâne, din punctul meu de vedere, mesajul Evangheliei de astăzi.
Mi-ar plăcea să stiu că și cel care m-a salutat pe mine în acea sâmbătă seara să fie cu bun simț și să se retragă din mulțimea de pe acea bancă nefăcându-se părtaș nesimțirii lor.
O lume în care nesimțirea proprie și ne-simțirea față de bucuria sau suferința aproapelui nostru sunt pe ordinea de zi este o lume care îl face pe Mântuitorul Hristos cel cu bun simț să se retragă.
Lumea de astăzi nu este diferită prea mult la capitolul lipsă se bun simț față de cei de atunci. Toți suntem nepăsători la suferința aproapelui și ne vedem priorităţile proprii fiind ne-simțiți de durerea sau zâmbetul celui de lângă noi. Refuzăm să vedem și din punctul de vedere al aproapelui zâmbetul sau tristeţea lui și considerăm că suntem deținătorii adevărului suprem.
Haideți să urmăm modelul lui Hristos și să fim cu bun simț într-o lume nesimțită și plină de non valori. Haideți să nu fie departe mântuirea de noi. Mântuirea este pentru oamenii simțiți, care rămân cu bun simț față de Dumnezeu și față de aproapele.
Haideți să nu fim ne-simțiți ci să fim cu bun simț, un bun simț dumnezeiesc Amin! Hristos a Înviat!
Prof. drd. teolog
ALIN BOLBOAȘĂ ȘOFARU
Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina
