Iubirea faţă de ţară şi de lume, în general, este un lucru firesc pentru poetul Ion Anuţa, care, de data aceasta, ne va încânta cu balade îmbrăcate în versuri frumoase şi, mai ales, patriotice. Deşi simţim durerea poetului din versurile pentru neam, simţim că aceste „haite, pot lua orice omului de pe pământurile Grădinii Maicii Domnului, însă nu pot lua românismul din suflete.
STRIGĂTUL ȚĂRII
I
Vlăguită de durere, de necazuri și de chin,
Te aud, iubită țară, și în fața ta mă-nclin.
Și te văd cum strigi într-una, și te zvârcolești mereu,
Și cum viermi din lumea largă, vin și sug din trupul tău.
II.
Am crezut că înainte, țară, te vom duce noi,
Dar conduși de niște loaze, ne tot ducem înapoi.
Și de zeci de ani ne zbatem, ca peștele pe uscat,
Dar nu reușim s-ajungem… măcar de unde-am plecat.
III.
Moștenită de la daci, bogăția-ți ancestrală,
E festin pentru străinii, veniți grabnic la pomană.
Au fost puși ca să-ți păzească, porțile grădinii tale,
Niște psihopați ai vremii, niște hoți, niște lichele.
Nu sunt hoți veniți de-aiurea, hoții-s neaoși de la noi,
Sângele ce-l sug e-al nostru, ei nu-s oameni, sunt strigoi.
IV.
De la masa cu bucate, pe-ai tăi fii i-au dat afară,
Și din truda lor făcut-am, pentru venetici pomană.
I-au îndepărtat de vatra, ce cu drept li se cuvine,
Din stăpâni făcându-i slugi, pe la porțile străine.
V.
Numai lotri-n sfatul țării, plagiatori și penali,
Asta e elita țării, găști și nu parlamentari.
Ei au fost și sunt aleșii, pe ei i-a votat norodul,
Țara mea… și-acum ne cântă, nouă și ție prohodul…
VI.
N-are cine să te scape, scumpă țară, de-acești hoți,
În grădina ta bogată, nu mai avem patrioți.
Au plecat de mult spre stele, în oștirile cerești,
Cine să te mai audă… în zadar te zvârcolești.
Navigăm de mult în haos, ne rostogolim mereu,
Neamului în sân ce-l porți, nu i-a fost nicicând mai rău.
VII.
Cerșetori din noi făcut-au, iar din tine o ruină,
Dar se pare că de-o vreme, au intrat la ghilotină.
Căci restriștiile vremii, pe popor l-au întărit,
Neamul ginților latine, niciodată n-a pierit.
VIII.
Valurile și talazul, vremurilor trecătoare
Vor strivi aceste haite, acest soi de rozătoare.
În v ârtejurile lumii, din al timpului trecut,
Din neant, să te salveze, patrioții s-au născut.
Viața neamului de vulturi este bine ancorată,
În pământu-ți, scumpă țară, ea nu piere niciodată.
ION ANUȚA
21.04.2017
Slatina – Olt
REGRETUL VIEȚII
I.
În lumea asta plină de mistere,
Să nu te-ntrebi de ce-i așa de rea,
Căci ce e rău nicicând din ea nu piere,
Ce are mai de preț e dragostea…
II.
De rob vei fi mereu iubirii tale,
În timpul ce pe Terra ai făcut popas,
Regretul care-l ai, plecând spre stele,
E dragostea ce-n urmă ți-a rămas…
ION ANUȚA
17.04.2017
Slatina – Olt,
În a doua zi de Paște
