Lucrurile se misca cu viteza. Orasul ala prafuit, de acum mai bine de zece ani, e altul. Investitii majore în infrastructura, o retea publica noua de alimentare cu apa, una de canalizare, realizate în timp record. Reabilitarea blocurilor este o certitudine. În asociere cu bugetul public municipal, cu cel european, în curând e posibil ca minunea de la Slatina sa devina realitate: toate blocurile schimbate la fata.
Celelalte paliere ale activitatii publice, care tin de municipalitate, sunt în grafic. Mai e putin de lucru pe la problema locurilor de parcare, dar aici nu cred ca se poate face mare lucru. Orasul are din ce în ce mai multe masini, iar astazi, achizitia uneia e mult mai usor de realizat decât se cumpara, înainte de 1989, un televizor. Unul alb-negru, nicidecum color. Sirius 207, Snagov 103, Sport… Le mai tineti minte?
Altfel, fara nici un fel de exagerare, si chiar fara a pune nimic laudativ în dreptul administratiei locale, cea de dupa 2004, în curând, în Slatina, chiar nu mai e mare lucru de facut. Evident, întretinerile curente, interventii obligatorii, se cer si impun costuri. Poate si d’asta proiectul din 2007, initiat de doctorul Ion Bratoi, ultimul director medical adevarat pe care l-a avut Spitalul Judetean de Urgenta Slatina, adoptat de guvernul lui Tariceanu (un prim-ministru care nu ajunsese, fatis, om cu ziua angajat de PSD la scos cartofi) e extrem de actual.
Orasul, din toate perspectivele, merita asa ceva. Niciodata, actualul spital judetean de urgenta nu va putea depasi faza în care se afla astazi. Aici nu se va face vreodata performanta medicala, de înalt nivel, atâta timp cât rolul sau este acela de a fi si un azil de noapte, si un loc în care se trateaza gâlci, nevroze, ameteli usoare, muscaturi de albine sub pompoasa titulatura în care se afla notiunea de… Urgenta.
Asta e! E ca ruda aceea saraca de la tara, si în buzunar, si la suflet. Trebuie s-o accepti când îti vine în vizita pe la oras si sa te faci ca nu-i vezi ciorapii rupti si stânjeneala de a merge la baie, unde nu stie sigur ca va putea folosi apa de la vasul de toaleta si hârtia igienica ascunsa într-un suport dichisit.
Slatina si slatinenii îsi pot permite si chiar merita un spital municipal! Nu ma gândesc la o constructie mare, care sa sperie norii sau sa aiba în dotare cine stie ce aparatura, d’aia care se întâlneste de obicei doar pe la Fundeni, Universitar, Filantropia s.a.m.d.
Ar fi vorba de o constructie cocheta, care sa cuprinda o sala de nastere, si vreo doua, trei sectii dintre cele ce au astazi mare cautare. Loc e destul, în curtea fostei unitati militare, spre exemplu, unde buruienile sunt astazi soldati de trupa. De bani, caci stiti cum vine vorba, pâna aici merg toate, se pot gasi daca exista bunavointa. Putina economie, pe ici, pe acolo, mai multa atentie la activitatile curente, si, daca ne gândim la bugetul Slatinei, asezat undeva cu putin peste o mie de miliarde lei vechi pe an, parca avem cu ce sa ne apucam. Ar mai fi o componenta a finantarii: o campanie de genul celei de acum peste o suta de ani, prin care s-a realizat Ateneul Român. Mai tineti minte sloganul: „Dati un leu pentru ateneu!”?
Evident, imediat ce veti termina de citit aceste rânduri, clubul criticilor acestei idei va cunoaste noi adepti. Însa, orice critica poate fi constructiva, dar, orice s-ar spune, în sinea noastra, cu totii suntem de acord ca astazi Slatina are nevoie si-si poate permite ceva ce ei, cetatenii acestei cetati, merita cu prisosinta: un cochet spital municipal! Cu o sala de nasteri, cu o sectie de cardiologie, cu una de pneumologie, pentru ca nu trebuie sa ascundem sub pres problemele aerului, si una de pediatrie. Toate dimensionate dupa alt sablon decât cel întâlnit în sandramaua judeteana de urgenta. Putina vointa si totul poate veni de la sine!
Publicitate
EDITORIALE
